Diaspora și disperarea (1)

DIASPORA ȘI DISPERAREA (1)

Plecăm în acest mini-serial de la o secvență ceva mai târzie a unui „proces”, care are un început (1989), dar nu pare să aibă și un sfârșit previzibil. Generic, acest „proces” se numește „mișcarea străzii”. În „mișcărea străzii” din 10 August, diaspora a fost doar una, disperarea a fost de toate părțile: a celor revoltați, dar și a celor care au controlat și au extirpat, în cele din urmă, revolta.
Cu o zi înainte, dar în regim seral, Liviu Dragnea, în ipostaza de „Profesor”, cu tabla în față și creta în mână, ne prezintă din nou, la „Antena-3”, „Programul” politic al PSD, accentul căzând pe dublarea pensiilor în anul 2020. Asistenta lui Liviu Dragnea, adică Olguța Vasilescu, reia tema profesorală, cu diverse detalii, mai ales cu cifre, care ne uimesc, ne lasă cu gura căscată. Faimoasele cincinale ale lui Nicolae Ceaușescu sunt umbrite de aceste perspective noi, marcate de o lumină orbitoare. Luminile orbitoare vor reveni, la propriu, în ziua de 10 August, pentru a bloca „mișcarea străzii”. Rostul celor două intervenții publice (Liviu și Olguța) era subminarea preventivă a manifestării diasporei, proiectată pentru a doua zi. După o întreagă săptămână –„Săptămâna patimilor”, i-ar putea spune cineva – nu apare la niciun TV, dar aflăm că o altă blondă, cea prioritară, adică Viorica Dăncilă, tot cu pletele reduse sever economico-financiar, se adresează printr-o „Scrisoare” – și nu una de dragoste – direct la UE (un „pater familias”, anterior contestat). De aici aflăm, cu uimire, ce i s-ar fi putut întâmpla poporului român, dacă dânsa și dânșii nu erau „pe fază”, ca să prevină un dezastru național. Nu știm ce făcea doamna Dăncilă în această „Săptămână a patimilor”. Aflăm că era în concediu, iar cu ”Scisoarea” menționată, sperăm că s-a și autoconcediat. Cert este că Șeful ei suprem, adică Liviu Dragnea, pătimea, în acest timp, într-un retaurant, împreună cu o „bombonică” mai fragedă și mai dulce, comparativ cu Bombonica cea deja consumată. Din ecuație, mai lipsea doar Adrian Năstase, adică Bombonel (mânca-l-ar nu mai știu eu cine pre el).
Mersul evenimentelor din „Săptămâna patimilor” urmează să fie reconstituit. Sarcină care pare mai complicată decât aceea din filmul românesc „Reconstituirea”. Solicitată de jurnaliști să-și exprime opinia, ministreasa (sau ministrița) Carmen Dan afirmă că intervenția „forțelor de ordine” are în spate aprobarea unui Procuror militar, prezent acolo. Aflăm ulterior că era vorba de un Procuror militar, de serviciu în acea zi fatidică, și care, în drum spre casă, a trecut prin Piața Victoriei. Văzând ce a văzut, dânsul s-a autosesizat, încât s-a autosesizat și Parchetul militar. De unde a primit Carmen Dan informația falsă („mincinoasă”, i-ar spune Liviu Dragnea) despre acel Procuror!? Aflăm, apoi, că și mai în spate (în culisele deciziilor politico-militare) stă Prefectul (sau Prefecta) Capitalei, al cărei nume complet este Speranța Clișeru. Un nume cam paradoxal, întrucât „speranța” este luminoasă și ea moare ultima, pe când „clișeul” este mecanic și direct executiv. Informațiile venite din diverse „puncte” ale Puterii (în special ale Executivului) se contrazic pe ore și pe minute, semn evident al haosului și al disperării inerente. Cum spunea și un poet: „Zboară vești contradictorii / Se-ntretaie firele”. Numitorul comun al acestor intersecții informaționale se numește simplu transfer de răspundere și de responsabilitate, cu precizarea că răspunderea este juridică, iar responsabilitatea este morală. Dacă mergem din aproape în aproape (sau „Pas cu pas”, cum ar zice Klaus Johannis) putem identifica, ușor și repede, cel puțin cinci niveluri ale Puterii decizionale. În vârful piramidei, deși perfect mascat, stă Liviu Dragnea, iar unul dintre punctele din baza piramidei se numește Sebastian Cucoș.
Conferința de presă, pe care acest Cucoș a susținut-o în fața jurnaliștilor, este una antologică și merită să fie conservată într-o Istorie a mass-media. În fața jurnaliștilor, pe un piedestal înalt, ca un soclu pentru o viitoare statuie, stă Sebastian Cucoș. În spatele lui, pe un perete, la înălțimea necesară, cuviincioasă, stau Arhanghelii Mihail și Gavril, ca Sfinți care conduc „Cetele de îngeri”, dar sunt și Protectori ai Jandarmeriei române, deci și ai „procesului” în desfășurare. În stânga vorbitorului stă steagul României, ceva mai departe fiind întrevăzut și steagul UE. Deși fugitiv, oratorul sărută steagul din partea inimii sale (Stânga) Simetric, în dreapta lui sunt așternute medaliile (mai mici și mai mari), cu care el a fost distins și promovat de-a lungul biografiei profesionale de 22 ani. În paranteză, fie spus, tot 22 au fost acuzațiile pe care Tudorel Toader le-a adus împotriva lui Kovesi, Șefa DNA, aceasta fiind îîn cădere, nu în urcare. Șeful își laudă colegii pentru tot ce au făcut aceștia cu prilejul unor dezastre naturale, dar nu percepe nici o moleculă, nici o umbră din dezastrul civic, petrecut sub ochii lui și ai noștri (atât cât am putut vedea) Apoi, se laudă cu un concurs care a fost „corect”, și ne mai spune că stă în așteptarea validării lui de către CSAT. Apoi, își ia „catrafusele” și pleacă, fără a răspunde la vreo întrebare a jurnaliștilor, care au rămas cu „gura căscată”. Așa am rămas și noi pe parcursul altor secvențe ale aceluiași „proces”, asupra căruia vom reveni.

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>