Geometria și algebra „Statului Paralel”

GEOMETRIA ȘI ALGEBRA „STATULUI PARALEL”

Cu ocazia unei întruniri ținute la Băile Herculane, membrii PSD au lansat expresia „stat paralel”. Este adevărat că apele de la Băile Herculane sunt menite să vindece doar trupurile, nu și mințile, mai ales dacă asociem substantivul „minte” cu verbul „a minți”. Liviu Dragnea, Șeful cel mare (de „stat”, nu și de statură) al PSD, ar putea semna enunțul „Cine are minte, acela și minte”. La originea ei, expresia „stat paralel” nu este o minciună, ci o expresie interpretabilă, respectiv o metaforă.
Noi, când eram elevi în clasa a V-a, am învățat la Geometrie conceptul de „linii paralele”. Ele se definesc prin două enunțuri: 1) Printr-un punct exterior unei linii nu poate fi trasă-trasată decât o singură linie paralelă; 2) Cele două linii paralele nu se întâlnesc nici la infinit. Deci, paralelele nu se intersectează nicicum și niciodată. Ce sens poate avea în acest caz expresia de „stat paralel”!? Expresia a fost preluată de către binomul amical Ponta-Dragnea de la turci, ea desemnând mișcarea populară – la care au participat și magistrații – împotriva potențialei dictaturi a lui Erdogan. Participanții doreau să revină la statul democrat construit de marele Kemal Atatürk. Mișcarea străzii a fost parțial înăbușită în sânge, parțial fiind blocată după gratii. Cele două state ale Turciei pot fi considerate „state paralele” doar în sensul că unul (Erdogan) este real și dictatorial, pe când cel de al doilea, fiind trecut (Atatürk), rămâne în viitor doar virtual, adică posibil, prin „mișcarea străzii”. Dar, prin conținutul lor, cele două state nu sunt „paralele”, ci sunt în opoziție, în conflict (dictatorial-democratic). Primul a supraviețuit, al doilea nu s-a ivit, fiind desființat „in nuce”, de Erdogan.
În viziunea primă a PSD, „statul paralel” este identificat cu Opoziția, indiferent de compoziția acesteia. În această compoziție eterogenă intră orice, de la partidele de opoziție din Parlament, până la „mișcările străzii”, dar intră și Președintele țării, dacă este vorba de Klaus Johannis. Mai intră aici și Soros, dar și unele elemente din Legislația europeană care „se amestecă în treburile interne ale țărișoarei noastre dragi”. De la geometria paralelelor se alunecă în algebra factorilor constitutivi ai acestui „stat paralel”, care pot fi oricare și oricâți doresc Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Totuși, conceptul de „stat paralel” este prea larg și prea vag, de aceea a fost o binefacere pentru PSD-ALDE descoperirea „Protocoalelor” secrete. Aici s-a ajuns la conceptul de „binom”, termenii extremi ai acestuia fiind SRI, pe de o parte, și Justiția, pe de altă parte. Protocolul este un document scris și semnat, prin care două părți – fie ele persoane juridice sau instituții – stabilesc niște Reguli de colaborare. Am citit și eu câteva dintre ele și nu am găsit nimic dubios în niciunul. În esență, aceste „Protocoale” aveau în vedere strategiile de luptă împotriva corupției și mai ales a marilor corupți, numiți și „băieți deștepți”. Dacă este vorba de interpretare (Am putea zice că „Românul s-a născut, nu poet, ci comentator și interpret”), atunci vorba lui Anaxagoras „Putem găsi orice în orice”. Ceea ce Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au și făcut. Astfel că sfera „statului paralel” s-a restrâns și s-a cristalizat, ea desemnând, în ultimă instanță, doar cele două instituții menționate. O bună caracterizare a acestui „stat paralel” ne-o oferă, în forma cea mai simplă, Marian Godină, pe Facebook: „Statul paralel înțeleg că e compus din oameni extrem de puternici și influenți. Au o forță atât de mare încât pot băga la pușcărie, prin dosare penale fabricate, politicieni grei. Realizați ce putere au? Au la picioare judecători, procurori, polițiști, ofițeri SRI și pot comanda cine și cum să intre la pușcărie. Tot cei din statul paralel blochează guvernanții să facă autostrăzi, banii fiind cheltuiți de ei pentru a fabrica dosare. Ne-am lămurit până aici? Cât de puternic e statul paralel!!! El comandă tot și conduce România din umbră”. Preluând o metaforă a lui Marx, am putea spune și noi :„O stafie străbate întreaga Românie, stafia statului paralel”.
Despre „statul paralel” s-au cristalizat mai multe opinii, unele dintre ele fiind paralele, altele fiind tangente sau intersectate.
1. Retrospectiv și cu umor, Traian Băsescu afirmă că dânsul este autorul „statului paralel”, deși, pe de altă parte, afirmă că nu știa nimic despre faimoasele „Protocoale”. Această recunoaștere are menirea de a-l viza ironic pe Liviu Dragnea: „Dar dacă eu am creat „statul paralel”, pe care Dragnea vrea să-l distrugă sau să-l supună, este cert că tot Dragnea este cel care a lins cu sârg pe toţi şefii instituţiilor „statului paralel”pe care azi îi acuză. Concluzie despre „statul paralel”? Eu l-am făcut, iar Dragnea l-a lins”.
2. Din șirul de Premieri ai actualei Puteri, Mihai Tudose pare să fie cel mai inteligent și mai ferm în atitudini. Or, dânsul recunoaște deschis că nu înțelege ce este „statul paralel”, nu are nici o reprezentare intuitivă a acestui concept politic. Nu am nici un fel de îndoială că această „cecitate” l-a costat funcția de Premier. Păi, Liviu Dragnea („și ai săi”) se bazează pe „statul paralel” ca pe un fel de soclu, iar dacă tu înlături soclul, cade statuia lui Liviu Dragnea.
3. M-a uimit și m-a încântat o precizare a lui Florian Coldea, considerat un membru esențial al „statului paralel”. Dânsul modifică geometria și afirmă „expressis verbis” că nu este vorba aici de „statul paralel”, ci de „statul vertical”. Așa o răsturnare nu s-a mai petrecut de când Geometria euclidiană a fost înlocuită cu Geometria ne-euclidiană, potrivit căreia, în spațiile sferice, putem trasa un număr infinit de linii paralele. Florian Coldea, cu „statul vertical”, a avut o intuiție de excepție, asupra căreia voi reveni.
4. Nu știu de la cine anume a plecat, dar în mass-media circulă, cu o frecvență nu prea mare, expresia de „stat subteran”. Expresia mi se pare excelentă, întrucât ea vizează atât caracterul adânc al acestui „stat”, cât și latura lui ascunsă, misterioasă, invizibilă la prima vedere.
5. Poziția Președintelui Klaus Johannis este una clară, ca lumina zilei, fiind exprimată simplu: „Statul paralel nu există. Eu reprezint Statul”. Deci, dacă Premierul Mihai Tudose afirmă că nu înțelege ce este „statul paralel”, Klaus Johannis afirmă că acesta nu există, că este doar un concept vid, sau o „vorbă spusă în vânt”.
6. Poziția mea are în vedere toate pozițiile (punctele de vedere, opiniile) exprimate anterior. Dar schimbă perspectiva generală de abordare, plecând de la diferența dintre mobil și pretext. Am dezvoltat această temă în mai multe articole publicate în „Adevărul”, ca și în cărțile mele. În esență, „statul paralel” este real, deci el există, dar el se găsește pe verticală și subteran tocmai în activitatea actualei Puteri, reprezentată de binomul capro-varzist PSD-ALDE, respectiv Liviu Dragnea – Călin Popescu Tăriceanu. Limitându-ne doar la Legislație, dânșii afirmă sus și tare că schimbarea Legislației este în interesul tuturor cetățenilor, deci a României. Acesta este doar un pretext verbal, declarat, clamat și declamat continuu. Sub acest pretext nobil, deci pe verticală, și mai în adânc, se află mobilul real, care sună simplu: apărarea drepturilor și libertății infractorilor, Liviu Dragnea și „ai lui” fiind primii între aceștia.
P.S. Mecanismul psihologic pervers al inter-locării dintre pretextul virtuos și mobilul vicios, a fost magistral intuit în zicătoarea românească „Hoțul strigă în gura mare: hoții, hoții, hoții!!!”

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>