Un „băiat” care a fost conedamnat.

UN „BĂIAT” A FOST CONDAMNAT
În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată, ziua deciziei în „cazul Dragnea”. Acesta este într-adevăr un „caz” și o sursă constantă de necaz. Liviu Dragnea intră în clasa „băieților deștepți”, fiind cel mai „deștept” dintre aceștia. Între altele, a promovat echitabil și dreptul de a intra în viața politică a complementarelor lui, adică a „fetițelor istețe”, între care Vasilica, Olguța, Carmen și Gabriela (Firea – Firuța) au și plete pe umeri, dar și coroane aurifere pe cap. Ca niște mame protectoare, dânsele asociază recenta condamnare a lui Liviu Dragnea cu ideea de „sânge”, specifică unei răstigniri. Un „sânge politic”, zice inspirată doamna Firea, o „sângerare” și în ființa lui Liviu Dragnea, dar și în ființa PSD-ului, completează Olguța Vasilescu. Mai trebuie doar doi-trei pași (sau doi și jumătate) ca să ajungem până pe muntele Golgota (Carpații fiind deja „crucificați”).
Răspunsurile date de către diverși membrii ai PSD, la întrebările jurnaliștilor privitoare la recenta decizie, ar merita o investigație sociologică, dar nu una făcută de pseudo-sociologul Marius Pieleanu, care și-a vândut deja „pielea” Celui Întunecat, crezând că acesta din urmă ne-ar aduce Lumina. În mare, deci de la distanță, răspunsurile intră în două categorii, intersectate. Unii recurg la niște clișee penibile, prin care își declară solidaritatea deplină cu Șeful cel Mare, așa cum făceau comuniștii de pe vremuri cu Tovarășul. Alții – mai puțini – rămân prudenți și amână răspunsul, recurgând la „ședința de mâine”, în care se va analiza, se va vedea, se va lua o hotărâre. Dar, și unii și alții recurg la un argument juridic-forte, care este faimoasa „prezumție de nevinovăție. Ne-am mai referit la acest concept juridic, care este greșit interpretat, mai ales de cei ce cad „sub incidența lui”. La nivelul simțului comun și al Bunului simț, oricare om își zice și zice: dacă a ajuns să fie condamnat, fie chiar și în prima instanță, înseamnă că ceva nu este în regulă, pentru că „De unde nu este foc, nu iese fum”. Aceasta este o judecată morală, care ar putea să fie corectă în cele mai multe situații, dar în unele, mai puține, să nu se adeverească. Rămânem atunci la conceptul juridic, care se numește „prezumție de nevinovăție”. În această expresie juridică, termenul de bază este acela de „prezumție”. Putem lua orice Dicționar – român sau străin -, pentru a vedea care este sensul acestui cuvânt, respectiv care sunt sinonimele lui. În esență, „prezumția” este o „presupunere”, o „bănuială”, o „ipoteză”, care s-ar putea să fie adevărată, dar ar putea să fie și falsă. În miezul acestor cuvinte sinonime stă cuvântul ”POATE”. De la marele Sextus Empiricus încoace, cuvântul (sau conceptul) POATE este asociat cu două alternative: POATE CĂ DA și POATE CĂ NU. Ceea ce înseamnă că ”Prezumția de nevinovăție” implică logic și prin opoziție, prezumția inversă, adică PREZUMȚIA DE VINOVĂȚIE. Și numai ultima decizie, numită „definitivă” va hotărî dacă inculpatul este vinovat sau nevinovat. Deci invocarea „prezumției de nevinovăție” în cazul lui Liviu Dragnea (ca și în toate celelalte cazuri) este nesemnificativă, este sterilă și retorică.
Nu putem estima care a fost contribuția „mișcărilor străzii” în luarea deciziei de condamnare a „băiatului deștept” Liviu Dragnea. Oricum, cei doi judecători (nu și al treilea, strănepotul lui Iuda Iscariotul) au putut vedea susținerea populară a demersului lor. Într-un articol-fulger, Liviu Avram atrage atenția că această condamnare poate avea un „efect invers”, adică îi poate determina pe Liviu Dragnea „și ai lui” (cum zicea Klaus Johannis) „să facă totul” – cum se spunea pe vremuri -, adică să facă orice, pentru a-l salva pe Șef și „gașca” lui, devenită o „hidră” cu nu se știe câte tentacule (și tentative). Ne putem aminti aici de mitul creștin al Genezei. Făcând toate cele ale Cerului și Pământului, ca o încoronare a operei Lui, Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva (El și Ea). Le-a fixat doar interdicția de a mușca din Mărul central, al Raiului. Îndemnați de Șarpe, ei au încălcat interdicția, încât Dumnezeu i-a pedepsit, alungându-i din Rai. Acest mit a fost interpretat „în fel și chip”, iar Hegel se referă la el (ca și Lucian Blaga, în cultura noastră). Hegel face observația că după ce au fost blestemați, atenția lui Adam și a Evei s-a îndreptat spre propriul lor corp și au observat că sunt goi. Atunci i-a încercat pentru prima dată sentimentul de rușine, încât și-au acoperit trupurile în zona lor erotică, a sexelor. Hegel afirmă că sentimentul de RUȘINE este cel care desparte ireversibil mediul uman de mediul animalier. Or, Liviu Dragnea „și ai lui” sunt capabili de orice, întrucât sunt lipsiți de orice sentiment de rușine, adică sunt niște nerușinați. În acest sens, credem și noi că „mișcările străzii” nu se vor liniști (chiar pașnice fiind ele), ci vor câștiga în amploare, pentru a salva România de la o dictatură virtuală, care se tot pregătește în taină, încă de la alegerea „binomului caprovarzist” PSD-ALDE în fruntea țării.
Putem rezuma sintetic doar câteva elemente din strategia generală a actualei Puteri: 1) Ea a recurs la un „binom”(PSD-ALDE) pe care l-am numit „capro-varzist”, încercând să împace, cum zic românii „sula cu prefectura”. Călin Popescu Tăriceanu comenteză scurt și vag recenta condamnare a confratelui lui, întrucât stă la pândă ca să vadă ce și cum mai poate valorifica datele istoriei. 2) Promovarea femeilor este un imperativ general, dar nu este imperativă promovarea unor „fetițe istețe”, crescute în vecinătatea ta, sau colaboratoare la diverse afaceri anterioare. Oricum, nu femei care se încurcă în gramatică, dar se descurcă în alte domenii, dubioase. 3) Legea este deasupra tuturor, deci și a oricui, luat în parte. A modifica Legile în funcție de interesele unui individ sau câțiva este curată nelegiuire. Aici, să nu uităm: prezumția de nevinovăție este perfect egală cu opusa ei, prezumția de vinovăție. 4) Nici o politică și nici o strategie nu pot bate Simțul comun (al evidențelor) și Bunul simț (profund moral, deci profund uman). Ele exclud orice formă a lipsei de rușine, a nerușinării. Merită să continuăm sistematic această inventariere, în speranța că ne va ajuta să descifrăm mai bine acest mecanism original.
P.S. Plecând de la Ex-ministrul Justiției, Florin Iordache, s-a cristalizat o axiomă strategică a PSD. În forma ei completă, ea sună așa: „NOI facem tot ceea ce vrem, pentru că NOI putem!”. Nu este foarte clar aici care este aria semantică a lui NOI. În cel mai bun caz , acest NOI cuprinde doar 17% din întreaga populația României. Unde sunt cei care participă la „mișcările străzii”, sau cei care, scârbiți de orice politică, rămân dezamăgiți și tăcuți acasă!? Unde este întreaga Românie, respectiv România unită!?

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>