Binomul capro-varzist (2)

BINOMUL CAPRO-VARZIST (2)
( COMITETE ȘI COMISII )
Cu înțelepciunea lui, bazată pe o îndelungată experiență, Bulă a formulat enunțul „Dacă vrei să nu rezolvi o problemă, atunci înființează o comisie”. Adăugând aici și termenul „comitet” (care dă și expresia „băiat de comitet”), ne reîntâlnim cu I. L. Caragiale, cu expresia „comitete și comiții”. În Parlamentul României, după alegerile din 2016, au apărut tot felul de comisii, ca ciupercile după ploaie. Fiind ale Parlamentului, rolul acestor comisii nu poate fi decât unul: să analizeze diverse situații cu caracter problematic, pentru a vedea cum pot fi îmbunătățite Legile. Deci, rolul lor nu este acela de a judeca pentru a sancționa, aceasta fiind sarcina fundamentală a Puterii judecătorești, categoric nu a Puterii legislative. Profesorul Constantin Pârvulescu, într-o emisiune TV, atrăgea atenția că numărul mare al comisiilor din Congresul SUA se justifică, întrucât acolo Președintele are o putere foarte mare. Ceea ce nu este cazul la noi. Președintele României are puteri limitate, puteri pe care actuala Putere politică încearcă să le limiteze și mai mult. Într-o recentă intervenție la TV, Călin Popescu Tăriceanu afirmă ferm, fără să clipească o clipă, că potrivit Constituției, țara noastră este o „republică parlamentară”. Cum să fie curat „parlamentară”, dacă ea este „semi-prezidențială”, deci și „semi-parlamentară”!? Dânsul interpreteză Constituția cum „îl taie capul”, deci potrivit unei libertăți libertine de gândire și de vorbire. Așa cum mai spuneam, România continuă un proces de tranziție, în care conflictul de bază se dă între două tendințe: dictatura, care este virtuală, și anarhia, care este parțial reală. Înclinația spre dictatură le aparține – egal sau inegal – lui Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu. Dânșii afirmă sus și tare că Președintele Klaus Johannis este dictator, întrucât blochează toate măsurile propuse de PSD-ALDE, în vederea asigurării fericirii întregului popor. Încât, așa cum avem expresia „Hoțul strigă, hoțule!”, tot așa putem spune aici „Cei doi dictatori strigă, dictatorule!”
Ca să fie tacâmul comisiilor unul complet, vine Călin Popescu Tăriceanu cu propunerea unei noi comisii, care ar asigura chiar „sarea și piperul” tacâmului. Ea se numește pur și simplu „Comisia pentru adevăr și reconciliere”. La auzul acestei denumiri, te poate duce gândul la relația colocvială dintre Iisus și Pilat. La întrebarea lui Pilat „Cine ești tu?”, Iisus răspunde simplu și ferm „Eu sunt Adevărul”. Uimit, chiar uluit, Pilat vine cu replica absolut sceptică „Ce este Adevărul!?”, ca și cum acesta ar fi doar o iluzie deșartă. Într-o lume complet bulversată de anarhia tuturor opiniilor, Călin Popescu Tăriceanu vine cu o comisie care va stabili „Adevărul și numai Adevărul”, adică unul lipsit de orice întrebare sau îndoială. Bulă i-ar putea spune „Adevărul gol-goluț”. Iar dacă este vorba de „reconciliere”, vine întrebarea simplă: oare cine cu cine trebuie să se reconcilieze”? Deocamdată, răspunsul rămâne suspendat în aer, dacă nu chiar în vid. Puterea și Opoziția n-au cum să fie reconciliate, războiul lor, purtat în timp de pace, fiind unul pe viață și pe moarte, deci de supraviețuire. Apoi, „mișcarea străzii” nu poate fi liniștită, împăcată, cetățenii având dreptul să-și exprime opiniile și atitudinea față de măsurile abuzive ale Guvernului și Parlamentului, cu o foarte abil consevată majoritate. Putem lua și alți factori sau forțe și vom ajunge la același rezultat: nu știm pe cine cu cine vrea să reconcilieze Călin Popescu Tăriceanu. Cel puțin teoretic, nu este exclus să fie vorba nu de o „re-conciliere”, ci de continuarea unei „concilieri” sau „împăcări” între varza socială a lui Dragnea și capra personală a lui Tăriceanu.
De la „căpățânile” Binomului capro-varzist ne putem aștepta mai departe la orice, dar absolut la orice. Despre Statistică, inclusiv Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) spunea că este „o armă revoluționară”. Numai că și datele statistice pot fi interpretate „în fel și chip” (Marx), în funcție de interese, în primul rând de cele economico-financiare. Ne limităm la două exemple. Recent, s-a iscat un conflict grav în jurul deciziei CCR privind revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi, la propunerea lui Tudorel Toader. Întrucât nu se știe dacă acest conflict este sau nu este constituțional, respectiv care ar putea fi soluția lui, s-a propus organizarea unui Referendum. Aici, decide numărul statistic al votanților, care aleg între Da și Nu, la o aceeași întrebare. Trecem peste faptul că tema și întrebarea acestui Referendum au fost schimbate de binomul PSD-ALDE de câteva ori, în câteva luni. Ne trezim însă cu opinia „liberă” a lui Călin Popescu Tăriceanu, care afirmă că Referendumul este specific doar societăților „totalitare”, nu și celor liberale, cu adevărat democratice. Îți îngheață mintea auzind așa ceva. Dar, ne putem explica fenomenul, având în vedere că PSD a câștigat alegerile doar cu 17% din întreaga populație a țării, ceea ce nu-l împiedecă să urle „sus și tare” că reprezintă întregul popor, adică România întreagă (chiar dacă încă nu complet întregită, re-întregită). Al doilea exemplu este mai simplu, dar la fel de elocvent. Manda Iulian Claudiu, Șeful Comisiei parlamentare de analiză a SRI, face public un document încărcat de cifre. Este vorba de mandatele de interceptare și de supraveghere, emise în perioada 2004-2016. Cifrele sunt fabuloase, încât SRI, prin purtătorul de cuvânt, Ovidiu Marincea, s-a văzut obligat să intervină, pentru a corecta erorile. Aici, o paranteză e necesară. Numerele aritmetice (1,2,3…X) nu se dilată și nu se contractă. Apoi, cum spunea Balzac, 0 (zero) este nul, dacă îl iei în sine, dar valoarea lui crește sau scade, în funcție de poziția lui față de celelalte cifre, căci 0,1 este ceva, iar 10 (zece) este cu totul altceva. Or, Claudiu Manda (sfătuit probabil de Tanda, sau de Tanti Olguța) îl pune pe 0 (zero) după cifre, încât sinteza finală a românilor chinuiți de veghea SRI-ului se ridică la peste 6.000.000 (milioane). Vorba Cronicarului „Ți se sparie gândul!” Dar, Ovidiu Marincea lămurește și sursa erorii tovarășului Manda. Acesta confundă mandatele eliberate de Judecători, și care îi vizează pe toți hoții mărunți, mici și mijlocii, cu mandatele eliberate de SRI, și care se referă la marii corupți (baroni). Aceștia reprezintă un veritabil pericol național, întrucât ei ajung să fie stăpâni pe o mare parte din avuția națională. Potrivit Purtătorului de cuvânt al SRI, în perioada menționată, numărul mandatelor solicitate a fost de 28.784, iar numărul celor la care li s-au restrâns drepturile și libertățile (cei apărați doar de Binomul capro-varzist) este de 20.907. Nici nu e așa de mult față de dezastrul în care se află țara, la capitolul ”avuție națională”. Traian Băsescu poate să o cârmească exact atâta cât vrea, încoace și încolo, după mișcările blondei sale costaricane, cert este că a avut dreptate când afirma odinioară despre corupție că este „un pericol național”.
P.S. Sâmbătă, la ora 20, se vor întâlni Capra bine dresată cu Varza neplivită, dar bine udată (plouată, chiar poluată) Sau, în altă expresie, poetică nu politică, se vor întâlni Țapul cel fălos și Căpriorul cel mustăcios, cu Varza cea de din jos. Nu știu precis dacă suntem mai aproape sau mai departe față de „Capra cea râioasă” a lui Ion Creangă.

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>