Marx, marxismul și comunismul

MARX, MARXISMUL ȘI COMUNISMUL (1)

Pe vremea comuniștilor, la Facultăți se preda și Filosofia marxistă. Am urmat mai întâi „Facultatea de Filologie”- din Cluj-Napoca -, unde nu am înțeles mai nimic din această Filosofie. Dascălii care predau această disciplină erau selectați după criterii politice. Erau preferați fii din clasa muncitoare, cu „origini sănătoase”, instruiți inclusiv la diverse Universității din URSS. Am urmat apoi „Facultatea de Istorie și Filosofie” – din același oraș -, unde situația s-a repetat. Dascălii de Științe sociale erau „eiusdem farinae”. Abia la cursul de „Istoria Filosofiei Universale”, susținut de marele Profesor D.D.Roșca, am început să pricep câte ceva, și nu puțin. D.D.Roșca a recurs la o strategie didactică bine gândită. Dânsul pleca de la premisa că și în Filosofia marxistă (Materialismul dialectic și istoric) există elemente de gândire corectă, raționale. Spre exemplu, este adevărat că, în istoria umanității, mai întâi se dezvoltă forțele de producție, iar acestea determină modificarea relațiilor de producție, ca și a celorlalte relații sociale. Aici apare relația dintre infrastructura (tehnico-economică), structura (socială) și „uriașa suprastructură spirituală” (culturală). D.D.Roșca reliefa aceste elemente raționale, dar eluda elementele pe care le considera discutabile sau eronate. Uneori făcea vagi, discrete aluzii la ele, știind că toate cursurile sunt sub o atentă urmărire, din partea informatorilor. După pensionare, într-un interviu, cu referință la cariera de dascăl, mi-a mărturisit explicit: „Iar în spațiile spirituale în care, odinioară, Toma din Aquino se plimba cu sandalele lui ușoare, eu a trebuit să intru cu cizma marxistă”.
D.D.Roșca ne solicita lecturi temeinice, iar la seminarii învățam tehnicile de interpretare a textelor. Interpretarea unui enunț al lui Parmenide sau Heraclit putea să dureze și o oră. Cu aceste tehnici, am început să citesc pe cont propriu textele lui Marx și Engels. Am început cu „Manuscrisele economico-filosofice” (1844), apoi am trecut la „Capitalul”. M-a impresionat profund analiza pe care, în „Manuscrise”, Marx a consacrat-o fenomenului numit „înstrăinare umană”. Prin orizontul și adâncimea ei, această analiză este valabilă și azi, încât ea poate fi citită cu folos de oricare teoretician serios, indiferent de ideologia lui. Numai că cei mai mulți critici – fie ei inocenți sau calificați – critică înainte de a citi, sau se bazează pe comoditatea lui „din auzite”, care azi se numește „pe surse”, acestea fiind anonime sau chiar inexistente, adică imaginate. Acești „critici” nu au citit romanul „Moromeții”, ca să afle replica exigentă a lui A-lu Parizianu, adică „Pe ce te bazezi!?”
Mă limitez aici doar la două informații cu caracter de „cheie”, care ne pot orienta în înțelegerea corectă a operei lui Marx. Prima informație este folosită și de Andrei Pleșu în articolul „O statuie bântuie lumea: Karl Marx”. După apariția unei părți din opera lui Marx, a apărut și conceptul de „marxism”, respectiv epitetul „marxist”. Văzând cum este interpretată opera sa, în dialogul cu un contemporan, Marx a formulat enunțul simplu și clar: „Eu nu sunt marxist”, enunț pe care Andrei Pleșu îl preia pe cont propriu și pe care îl preiau și eu tot așa. A doua informație este și mai elocventă. Potrivit doctrinei sale, noua societate post-capitalistă, sau comunistă, urma să apară în Anglia, țara capitalistă cea mai avansată în acea vreme. Un alt contemporan prieten l-a întrebat pe Marx dacă noua societate nu ar putea să apară într-o țară mai puțin dezvoltată, spre exemplu în Rusia. Răspunsul lui Marx este uluitor. El a răspuns că această alternativă istorică nu este exclusă, dar dacă ar fi să fie așa, atunci lupta de clasă va fi înlocuită cu lupta pentru existență, și toată „porcăria” o va lua de la capăt, adică de la început. Ceea ce s-a și petrecut efectiv, prin „contribuția creatoare” a lui Vladimir Ilici Lenin (Ulianov). El a venit cu teoria „verigii” celei mai slabe, unde „lanțul capitalismului” se poate rupe. Marx a prevăzut și această alternativă, dar nu el este vinovat și responsabil pentru tot ceea ce s-a petrecut în Est, din 1917 până azi. N-am nici un fel de îndoială că, dacă Marx ar fi trăit în perioada în care comunismul a fost instalat în URSS, așa cum a zis „Eu nu sunt marxist”, ar fi zis, fără nici un fel de echivoc, „Eu nu sunt comunist”, așa cum nu este nici Andrei Pleșu și nici eu.
PS Ca student, ajuns acasă, stau de vorbă cu tata Victor. Vine vorba și despre comunism, doctrină pe care eu o studiam zelos. Tata mă întreabă: „Măi, băiete, și cum o să fie comunismul ăsta al vostru !?” Eu îi răspund ca la carte : „Va fi o societate în care toți oamenii vor fi egali”. După câteva momente de gândire, între ipostaza lui Moromete și aceea a lui Bulă, tata îmi răspunde: „Să știi că ai dreptate, într-adevăr, toți oamenii vor fi egali, adică vor fi egali cu zero”. Tata fusese timp de patru ani prizonier de război în Siberia.

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>