Președintele Klaus Johannis versus „Dragnea și ai lui”

PREȘEDINTELE KLAUS JOHANNIS VERSUS „DRAGNEA ȘI AI LUI”

 

Relația dintre cele două părți s-a desfășurat curat dialectic, adică de la diferențe până la conflict. Caragiale, în loc de „curat dialectic”, ar fi zis „curat murdar”, dar cu precizarea că „murdăria” vine doar de la una dintre cele două părți. De când a început ascensiunea politică, la scară națională, a lui Liviu Dragnea, am atras atenția repetat că suntem în fața unui om absolut viclean. M-am referit inclusiv la concepția lui Hegel despre rolul Vicleniei în istorie. Cu simțul comun și cu bunul lor simț, cetățenii au intuit acest fenomen atunci când au vorbit despre „băieții deștepți”. Cu contribuția lui Liviu Dragnea –„deșteptul deștepților”-acestor „băieți” li s-au alăturat și „fetițele istețe”, alese și culese, ca niște floricele decorative, mai ales de pe plaiurile natale ale Șefului. Cum nu a obținut majoritatea parlamentară, PSD, adică Liviu Dragnea, s-a combinat cu Călin Popescu – Tăriceanu, un alt specialist în flori și floricele, ca fervent apărător al familiei tradiționale. Această asociere (PSD-ALDE) este una capro-varzistă, rezultatul ei fiind „Dragnea și ai lui”. Președintele Klaus Johannis este un etnic german (sas), dar stăpânește foarte bine limba română, încât ar putea să-i dea lecții Vioricăi Dăncilă și la acest capitol. Trăind între români, Klaus Johannis și-a însușit și anumite expresii populare, de largă circulație, între care și expresia „Cineva sau careva și ai lui”. Expresia ne trimite la un grup restrâns, cu interese proprii sau autogene, și care se autogestionează, ignorând interesele celorlalți, ale țării și ale românilor, în acest caz. Altfel spus, este vorba de o „gașcă”, adică de o parte care vrea să stăpânească întregul țării, sau țara întreagă.

Am descris în câteva texte mecanismul subtil al Vicleniei, practicată de „băieții deștepți” și de „fetițele istețe”. Este un mecanism complex și complicat, încât Laura Codruța Kövesi recunoaște că i-au trebuit câțiva ani buni ca să descopere strategia subtilă a acestui mecanism. În esență, este vorba de relația perversă dintre aparență și esență, sau dintre pretext și mobil. De la luarea unor decizii concrete, până la elaborarea Legilor în Parlament, pretextul este formulat explicit, deschis și apăsat, „cu surle și trâmbițe”, el fiind  în favoarea cetățenilor și a țării. Numai că acest pretext generos maschează mobilul, care este tăcut și este absolut dubios, el fiind exclusiv în favoarea „găștii”, adică a lui „Dragnea și ai lui”. Această relație perversă a ajuns să fie o strategie a duetului Dragnea-Tăriceanu. Nu este exclus ca duetul  să ajungă duel, dată fiind polivalența substantivului „politică”, înscrisă între o „zeiță” și o „prostituată” (sau „curvă”). Unul dintre conceptele cele mai perverse ale PSD, respectiv ale lui Liviu Dragnea, este acela de „stat paralel”. Toată lumea se întreabă oare unde este el, acest faimos „stat paralel”!? Cel puțin Tăriceanu ne spune că nu știe ce este cu acest „stat paralel”. Răspunsul nostru este foarte simplu, el fiind oarecum evident. Statul paralel este ansamblul tuturor deciziilor, ca și al Legilor votate în Parlament, dar pe latura lor de mobil ascuns, secret, acesta fiind mascat de generosul pretext reliefat, de ochii lumii, cu „surle și trâmbițe”. După cum se știe de la Geometrie, paralelele se pot înscrie în orice direcție spațială, între orizontală și verticală. Florian Coldea, fostul adjunct al lui Liviu Maior, indiferent dacă intră sau nu intră în categoria „băieților deștepți”, oricum, nu este un băiat prost. Dânsul a afirmat despre „statul paralel” că este distribuit pe verticală. Am rămas încântat de această precizare, una care intuiește ceea ce am afirmat eu. Adică „statul paralel” se află sub (dedesubt de) statul de drept, așa cum mobilul tăcut se află sub pretextul formulat „expressis verbis”. Deci, pentru a lupta corect cu „statul paralel”, ”Liviu Dragnea și ai lui” ar trebui să-și tragă mai multe palme în fața oglinzii-oglinzilor lor, ca și în afara acestora.

Președintele Klaus Johannis stă în miezul unui paradox, cultivat mai ales de „Dragnea și ai lui”, la care se mai adaugă o parte a celei de a patra Puteri, mai ales cei de la Antena-3. Adică, dacă Președintele tace, de ce tace, iar dacă vorbește, de ce vorbește!? Nu este bine nici așa, nici așa, și nu este clar cum ar fi mai bine altcumva. În recenta sa apariție, Klaus Johannis face o prezentare sintetică a „stării națiunii” la capitolul delicat al finanțelor,  al banilor. Axul central al sintezei este balanța dintre venituri și cheltuieli. Balanța nu este echilibrată, întrucât veniturile scad, iar cheltuielile cresc. Datele statistice prezentate sunt luate din documentele oficiale, publicate, ceva cam târziu, de Institutul Național de Statistică (INS). Se dilată sau se contractă metalele în funcție de temperatură, dar nu pot fi dilatate sau concentrate cifrele aritmetice. Președintele dezvăluie și câteva dintre mecanismele acestei balanțe asimetrice, legate de Programul cu care PSD a câștigat alegerile, ca și de măsurile luate pentru a implementa acest Program utopic, dacă nu fantasmagoric. ”Soluția” generică de corecție a acestei utopii este recursul la o serie de „reforme”, chiar „revoluții”- inclusiv cea fiscală -, ca și declanșarea unor serii de „proiecte” care, în viziunea lui Liviu Dragnea, expusă la ultimul Congres, bate de la distanță Cincinalele lui Nicolae Ceaușescu. De pe urma acelora, ne alegeam cu câte ceva sau altceva, de pe urma acestora ne alegem cu „praful și pulberea”. Prima replică a unui pesedist (dezlipit virtual, apoi relipit de Liviu Dragnea) a fost aceea că Președintele Klaus Johannis și-a început campania electorală pentru realegerea dânsului în 2019. Dar, oare care dintre oamenii politici, mai ales dintre actualii oameni ai puterii, nu se află într-o continuă campanie electorală!? La ce visează, oare, acum,  Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu!?  Evident, deocamdată visează să nu ajungă după gratii, acesta fiind mobilul prim, esențial în acțiunile lor, dar după aceea, oare care este al doilea lor vis!? Nu se gândesc ei la cel mai înalt vârf al Puterii !? Apoi, același pesedist (aflat între lipire, dezlipire și relipire) recurge și dânsul la cifre, la statistici, „Statistica fiind o  armă revoluționară” (Ulianov). Dar, cifrele date, fără a fi false, vizează aspecte parțiale, unele chiar minore,  ale situației statistice globale,  prezentată de către Președinte pe parametrii ei esențiali. În sfârșit, atât pesedistul, cât și un „aliat” al duetului Dragnea-Tăriceanu, atacă limbajul lui Klaus Johannis, mai ales acel „Dragnea și ai lui”. Vom face noi o analiză statistică și stilistică a intervențiilor scrise sau orale ale actualilor oameni ai puterii, urmând să vedem care este „mai tare”, cum ar zice Protagoras, străbunicul Retoricii, al cărei ax central este ecuația  pe Pro-Contra.

PS Prin toate măsurile luate, direct sau indirect, cei doi demnitari (Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu) au vizat, uneori în chip nedemn, limitarea atribuțiilor Președintelui Klaus Johannis. Între altele, au recurs la o serie întreagă de Comisii, care își depășesc cu mult atribuțiile parlamentare, specifice și deci limitate. Profesorul Cristian Pârvulescu, specialist de marcă în domeniu, a atras atenția că aceste Comisii sunt legitime în SUA, în Congres, tocmai pentru a limita Puterea Președintelui, care acolo  este foarte mare. Dar, ele nu se justifică în Parlementul României, dată fiind Puterea limitată pe care Constituția i-o conferă Președintelui. Visul secret al celor doi demnitari este acela de a-l aduce pe Klaus Johannis la condiția lui Robinson Crusoe, izolat în „insula” de la Cotroceni. Apoi, mai văd ei ce mai fac, ”Ei și al lor”

 

 

 

 

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>