UN PROTOCOL DESECRETIZAT, DAR ȘI UN OCOL

UN PROTOCOL DESECRETIZAT, DAR ȘI UN OCOL

 

În sfârșit, după o îndelungă (dar nu prea lungă) așteptare, faimosul Protocol de colaborare dintre Parchetul General și SRI a ieșit la lumină și a intrat pe „creasta valului” comentatorilor. Cu câteva luni în urmă, nu mai știu în care ziar, a apărut un mic fragment din acest Protocol. L-am citit cu cea mai mare atenție și nu am găsit nimic dubios în el. Două instituții ale statului român hotărăsc să ajungă la o colaborare. Colaborarea poate fi și spontană, adică făcută după împrejurări și cam la întâmplare, dar ea poate fi și organizată, iar în acest caz se recurge la un Protocol, care fixează Regulile colaborării. Cuvântul „protocol” are diverse înțelesuri, întrucât el se poate realiza între diverși parteneri (persoane sau instituții) și în diverse împrejurări, deci având diverse obiective. O notă comună a oricărui protocol, asociată și cu festivitatea, este caracterul lui public, făcut la vedere. Or, ceea ce au acuzat mai întâi adversarii lui este caracterul secret al Protocolului. Ca și cum ar fi vorba de Protocolul (Pactul) încheiat între Molotov și Ribbentrop, pe seama Basarabiei noastre. În sfârșit, Protocolul a fost desecretizat, fiind la îndemâna oricui și mai ales a comentatorilor. Deși începe cu o fundamentare juridică, deci are în vedere Legile și Constituția țării, adversarii lui îi caută și îi găsesc „noduri în papură și pete în soare”. După cum ușor se poate observa, specialiști la acest capitol critic sunt sau infractorii, fie ei condamnați ori în curs de cercetare (deci, vizați virtual), sau reprezentanții mass-media care stau de partea infractorilor (fiind și ei  cu „musca pe căciulă”, sau pe pălărie).

Revin și aici asupra unei declarații a Laurei Codruța Kövesi, Șefa DNA, făcută acum doi ani. Dânsa mărturisește deschis că i-au trebuit câțiva ani până a descoperit strategiile absolut subtile, sofisticate, pe care infractorii le folosesc pentru a putea „trage pe sfoară” Legile, fără a fi descoperiți. Știm cu toții că prostul este prost, adică este naiv și cinstit, el trădându-se la prima mișcare greșită, pe când „băieții deștepți”, însoțiți mai nou și de „fetițele istețe”, sunt capabili să-l cumpere sau să-l vândă și pe Dracul. În esență, Protocolul a avut în vedere Regulile de colaborare între cele două instituții, pentru a putea face față acestui pericol al hoției, al infracționalității care, chiar în limbajul lui Traian Băsescu, a ajuns „un pericol național”. Protocolul a fost unul secret tocmai pentru a nu ajunge la cunoștința infractorilor, care știau ei ce „contra-măsuri” de protecție (auto-protecție) să ia, împotriva măsurilor care îi vizau. În recenta dispută, intră pe rol și un obraznic versatil cum este Codrin Ștefănescu („Trădare, trădare, dar să o știm și noi!”). Dânsul apasă tare pe ideea de „separație a Puterilor” din oricare Stat (nu și a „statului la cozi, la ghișee”). Dar, aici nu este vorba de nici o „separație”, ci de autonomia celor trei Puteri, prezentă în interiorul unui singur stat, Statul român. Latura complementară a acestei autonomii este colaborarea celor trei Puteri și controlul lor reciproc. Colaborarea poate avea loc între cele trei Puteri (Legislativă, Executivă, Judecătorească). Dar fiecare dintre cele trei Puteri este un sistem complex, este un Întreg alcătuit din Părți și Sub-părți. Se subînțelege că oricare Parte a unei Puteri poate intra în colaborare cu oricare Parte a altei Puteri, în funcție de situațiile reale (împrejurări istorice) prin care trece țara. Or, dacă infracțiunea devine un fenomen general, chiar „un pericol național”, cum spunea fostul Președinte,  este absolut legitimă și o colaborare între Parchetul General și SRI. Oare cine știe mai bine decât profesioniștii de la SRI, care sunt strategiile subtile (uneori diabolice) la care recurg infractorii pentru a se căpătui pe seama oamenilor cinstiți și a țării întregi!? Nu sunt un specialist în acest domeniu, dar, de la distanță, pot face trei observații: a) Instituția SRI a fost restructurată de câteva ori, din anul 1989 până în prezent. Am avut și am o deplină încredere în tot ceea ce declară Liviu Maior, fost student la „Facultatea de Drept” a „Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde am fost Profesor; b) Actualii critici ai Protocolului confundă actualul SRI cu NKVD-ul de pe vremea lui Stalin, dânșii, acești critici, lăudându-se cu conceptul democratic de „Diferență”; c) Până când DNA – și consoartele ei din Parchetul general – își vor dezvolta propriul Serviciu de investigații, urmează o pauză, un ocol, în care infractorii își vor face numerele lor, nevăzuți și neauziți de cineva anume, decât întâmplător.

Criticii, adică mai ales infractorii, fie ei reali sau doar virtuali, ca și cei din mass-media, solidari cu primii, au luat la purecat articol cu articol din Protocol, indicându-i riscurile, pericolele iminente. Nu au adus însă și exemple concrete pentru a ilustra aceste pericole latente. Căutând cu lupa, nu este exclus să descopere și astfel de abateri, dar ele nu pot fi decât excepții, care întăresc Regula, nu o infirmă. Oare care dintre Legile umane nu poate fi interpretată „în fel și chip”, greșit interpretată, respectiv „trasă pe sfoară”!? Tema lui Dürenmatt, „Judecătorul și călăul”, este una perenă și se pare că, cel puțin uneori, Călăul (infractorul ) are mai multă imaginație decât Judecătorul. Este suficient să ne gândim aici la imaginația lui Liviu Dragnea, care găsește ”soluții” pentru a prelungi „sine diae” Decizia finală din Instanța de judecată și încearcă să ne îmbete cu „apă de ploaie” (atât de bogată prin Teleorman). Prin imaginația dânsului și prin obediența subalternilor, cam „săraci cu duhul”, plouă, de data aceasta din cerul gurii dânșilor, tot felul de reforme și revoluții, elaborate în surdină – pe nevăzute, neauzite și neștiute – prezentate seara și corectate dimineața, chiar în zorii zilei. Faptul că, omniprezent fiind, tot la a cincea propoziție Liviu Dragnea rostește expresia solară „statul de drept”, nu îl împiedecă să aspire din umbră la condiția la care a ajuns ultimul nostru Dictator. S-ar putea să aibă și dânsul soarta acestuia, chiar dacă nu pe eșafod, ci doar după gratii.

PS. Cu desecretizarea și renunțarea la acest Protocol, nu rezolvăm o problemă prezentă, chiar una omniprezentă și acută, ci doar îi mai dăm un ocol.

 

 

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>