C.C.R. ,  VÂSLAŞ  ÎNTRE LOGICA NATURALĂ ŞI PUTEREA POLITICĂ

 

 

Simţul comun şi Bunul simţ ne spun că între Logica naturală – pe care o are tot omul, dacă nu este bolnav la creier – şi Logica juridică există undeva o legătură profundă şi pozitivă, adică una de acord. Se pare că acest acord nu mai este valabil atunci când este vorba de Logica politică.

Logica naturală distinge între entităţile generale (G), cele particulare (P) şi cele individuale (I), ultimele fiind numite şi personale în cazul oamenilor. Statul este o entitate generală (G), omul de stat, fie el funcţionar sau demnitar, este o entitate particulară (P), iar Liviu Dragnea,  Călin Popescu Tăriceanu sau  Florin Iordache sunt  entităţi individuale, sau persoane fizice, care se deosebesc prin înălţime, greutate, culoarea ochilor sau numărul la pantofi. Pentru a face intuitivă diferenţa dintre P şi I, un clasic al gândirii spunea că cineva este un general  costumat şi cu epoleţii pe umăr, şi cu totul  altcineva este acelaşi general în pielea goală. Această logică elementară nu este împărtăşită şi de Regele Ludovic al XIV-lea, autorul faimosului enunţ „L΄Etat c’est moi”, adică „Statul sunt eu” (G = I).

O similară logică ilogică revine şi azi, într-un stat care nu este Monarhie, ci este un stat de Democraţie, mai mult sau mai puţin avansată. Această logică ilogică (sau analogică) împrejmuie până la maxima obscuritate – una de ceaţă –  faimoasa „Ordonanţă nr. 13”. Ordonanţa a fost concepută („copciolită”, ar zice ardelenii) de către Ministrul Justiţiei, care se numea Florin Iordache. Acum, dacă stăm strâmb dar judecăm drept, Ministerul Justiţiei este o instituţie care stă pe poziţia lui G, iar Florin Iordache a  fost un demnitar (sau funcţionar) care stătea  pe poziţia lui P. Viaţa privată a lui Florin Iorache (I) , inclusiv ca autor al expresiei „Altă întrebare?”, nu ne interesează aici, cel puţin deocamdată. Problema care se deschide aici şi acum  pare să fie simplă, dar rămâne, totuşi, complexă, chiar una complicată. Datorită „mişcărilor străzii” (care sunt o expresie a logicii naturale), „Ordonanţa nr. 13” a fost anulată, pe baza unor motive care ţin de conţinutul ei juridic. Urgenţa sau oportunitatea ei este ceva, iar conţinutul ei concret este cu totul altceva.

În ancheta pe care a iniţiat-o recent,  DNA are în vedere mai ales  procedura de elaborare şi conţinutul Ordonanţei, respectiv efectele aplicării ei, pentru societate şi în primul rând pentru infractori, fie că aceştia stau după gratii, fie că urmează să stea tot acolo. . Or, din această analiză rezultă cu claritate că Florin Iordache a amestecat, respectiv a încurcat  funcţia/atribuţiile sale de Ministru al Justiţiei, cu anumite interese personale, că sunt ale lui, că sunt ale colegilor lui, în special ale Şefului său, Liviu Dragnea. Din motive care urmează să fie lămurite, DNA a transferat Dosarul cu ancheta la Parchetul General.

Sublima dacă nu chiar Sacra noastră CCR, prin vocea augustă a lui Valer Dorneanu, -omul de pe vremuri a lui Adrian Năstase- constată existenţa unui conflict între două Puteri ale statului, Parchetul şi Guvernul. Dar, aici nu este vorba de Guvern (G), al cărui şef este Premierul Sorin Grindeanu (P1), ci este vorba de Florin Iordache, care a acţionat nu ca Ministru al Justiţiei (P2), ci ca persoană privată (I), ca prieten al lui Liviu Dragnea, şi, indirect sau virtual, ca prieten al tuturor infractorilor, aflaţi după gratii sau în curs de a fi acolo. Când stabileşte existenţa acelui conflict între Puteri, CCR pleacă de la supoziţia tacită că „Guvernul (G) este Florin Iordache (I)”. Ceea ce înseamnă că Democraţia, în forma ei actuală, tinde să ia locul Monarhiei absolute, ca Dictatură sau ca Neodictatură.  Mai urmează ca Şeful cel mare, adică Liviu Dragnea, să formuleze enunţul „România sunt eu” (G = I), ca rezultat al alegerilor din Decembrie-2016.

Dacă Logica juridică are şi trebuie să fie solidară cu Logica naturală, despre Logica politică putem să spunem că este uneori ilogică, alteori este doar analogică. Analogia este un procedeu reflexiv şi poetic prin care se poate pune în conexiune orice cu orice. În acest sens, Teologul Dionisie Areopagitul, recurgând la analogie, afirma că şi dacă plecăm de la un vierme, ajungem tot la Dumnezeu. Probabil că plecând de la această posibilitate „sans rivages”, avem atâtea înţelesuri ale cuvântului „politică”, de la nobilul înţeles aristotelic („Omul este un animal politic”) până la recenta caracterizare drept „prostuituată”, sau „curvă” Apoi, ştia Platon ce ştia atunci când din Statul ideal al său a exclus poezia, adică metafora care este hermetică,  şi analogia care ne poate duce de oriunde, oriunde..

PS Aşteptăm cu nerăbdare expunerea de motive (Motivaţia) CCR  pentru conflictul dintre cele două Puteri, conflict căutat şi „descoperit” cu atâta grijă democratică. Oricum, CCR-ul ar trebui să se bazeze pe Logica juridică (aceasta bazându-se pe Logica naturală) , nu pe Logica politică,  pentru care orice este posibil în această Lume, inclusiv Imposibilul.

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>