STRATEGII  ŞI  STRATAGEME

 

 

 

Omul este singura fiinţă care are Scopuri. Cu ajutorul acestora el se orientează în viitor, pe care încearcă să îl controleze. Aici intră în joc conceptele de strategie şi de tactică. Ambele cuvinte sunt de origine elină şi ele vizează toate activităţile umane, de la sport la militărie. Strategia defineşte un plan general, asociat cu o viziune, iar tactica defineşte mijloacele prin care acest plan poate fi realizat „pas cu pas”, ca să zicem aşa. În acest proces poate interveni şi viclenia, proprie şi animalelor,  dar care la om poate atinge cote de nebănuit. După cum am mai arătat, viclenia recurge la distincţia dintre pretextul unei acţiuni şi mobilul ei. Pretextul este declarat explicit şi este scos în evidenţă ostentativ, el promovând o valoare recunoscută de toată lumea, dincolo de interesele particulare ale unora sau ale altora. Dar acest pretext maschează mobilul, care rămâne ascuns, şi care este recunoscut, adică devine vizibil, doar atunci când este deja târziu sau prea târziu. În aceste situaţii, strategia se adevereşte a fi doar o stratagemă vicleană. Poetic, am putea spune că stratagema este o strategie care geme, şi nu geme de plăcere.

Pe această stratagemă se bazează Programul PSD şi ALDE, în care s-a promis alegătorilor „sarea cu marea”, pentru a câştiga alegerile. Ajunşi la putere, ei activează „urgent” unul dintre mobilurile tăcute în Program, adică salvarea „penalilor” lor, ca şi ai  altora, prin „Ordonanţa nr.13”. Din fericire, acest mobil secret a fost surprins la timp, în toiul nopţii. El a apucat să vadă „lumina tiparului”, încât se pare că va intra cu greu „în neant”, deşi subtilul jurist  Eugen Nicolicea ne asigură că ar fi intrat.

Similară, deşi la scară mai mică, este şi recenta incriminare a cetăţenilor  (mame şi taţi, bunici şi bunice) care au venit cu copiii în stradă. Bucălata şi roşcata primăriţă de Craiova, certată pe alte planuri cu Legea, invocă aici Legea 272/ 2004, pentru a elimina copiii din cercul manifestanţilor. Am invocat deja Legislaţia europeană care îngăduie prezenţa copiilor în manifestările publice, stabilind şi condiţiile, restricţiile acestei participări. După „logica” primăriţei, copiii nu ar trebui să participe nici la sporturile care se bazează pe luptă (tenis, fotbal, box), întrucât ei şi-ar dezvolta prematur simţul contradicţiei, al „războiului”.

În acelaşi cerc larg  al  vicleniei, adică al stratagemei mobil-pretext, intră şi recentele declaraţii ale lui Liviu Dragnea privind  tematica celor două referendumuri pe care le vor organiza (le vor concepe, adică le vor „copcioli”) partenerii din combinaţia bizară PSD-ALDE, cele două partide alcătuind o singură partidă, „incompatibilă cu fracţiunea”.

Un referendum (Plebiscit) se va organiza pe tema familiei. Întrebarea de bază din acest Referendum nu poate fi decât opţiunea (DA sau NU) între familia heterosexuală şi monogamă, pe de o parte, şi alte tipuri de potenţiale familii (bisexuale fără contract matrimonial, homosexuale sau lezbiene), pe de altă parte. Dar, este la „mintea cocoşului” (de ce nu şi a „puicuţei”, ca să nu discriminăm!?) că marea majoritate a românilor vor vota cu DA la opţiunea pentru familia tradiţională. Pe aceeaşi linie merg şi „mişcările de stradă” ale tinerilor ortodocşi, binecuvântate de BOR. Mobilul mut al acestui Referendum nu poate fi decât creşterea popularităţii organizatorului, adică a combinaţiei incestuase PSD-ALDE, şi mai ales a Şefului Liviu Dragnea, decorat cu un Ordin religios de Patriarhul Daniel Însuşi.

Al doilea Referendum proiectat este unul „eiusdem farinae”, adică din „acelaşi aluat”. Să răspundă românii cu DA sau BA (NU) la întrebarea dacă sunt de acord sau nu cu anularea imunităţilor, de orice natură ar fi ele. La Catolici, timp de mai multe veacuri, a fost acreditat conceptul de Infailibilitate a Papei de la Roma, oricare ar fi fost acesta. Ultimii Papi au renunţat la această divină Infailibilitate, amintindu-şi că numai Dumnezeu este Perfect. Or, în ţara noastră, Imunitatea, prin felul în care a fost înţeleasă şi aplicată, se apropia periculos de Infailibilitatea papală. Este evident că marea majoritate a românilor vor vota contra Imunităţii, prin care au scăpat de după gratii (înainte de a intra acolo) o bună parte dintre infractorii cei mai periculoşi, prin cuantumul furturilor lor. Şi aici, mobilul acestui referendum este creşterea popularităţii (parţial pierdută) puterii bi-cefale PSD-ALDE, ca şi a puterii monocefale a lui Liviu Dragnea. Investiţiile în cele două Referendumuri sunt bani pierduţi pentru populaţia ţării.. Aceşti bani ar trebui să ia calea unor investiţii, care să atenueze sărăcia unei mari părţi a cetăţenilor, sărăcie la care s-a ajuns şi prin subtila strategie  (stratagemă) pretext deschis-mobil mascat.

Nu cred că va  intra în aceleşi registru şi Referendumul anunţat de Preşedintele Klaus Johannis. Dacă ar intra în acelaşi registru ar avea aceeaşi soartă ca şi cele precedente. Întrebările privind Întrebarea din Referendum sunt deja nenumărate şi între ele nu există, cel puţin deocamdată,  nici un consens. Aştept şi eu cu cea mai mare curiozitate şi interes civic natura Întrebării, care trebuie să fie simplă, clară şi fundamentală, angajând destinul poporului nostru.. M-ar încânta dacă, oricare ar fi forma ei concretă şi precisă, Întrebarea ar avea şi o legătură, oricât de îndepărtată, cu Întrebarea lui Hamlet, care, cumpănit-descumpănit,  a zis „A fi sau a nu fi, iată-ntrebarea!”.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>