ORDINEA, ORDINUL ŞI ORDONANŢA

 

 

Este vorba de trei concepte, care sunt corelate, dar care sunt şi distincte. Să le considerăm pe rând, iar apoi şi în corelaţia lor:

1. Ordinea

În limbajul Teoriei Informaţiei, entropia desemnează tendinţa spre dezordine şi dezorganizare, respectiv spre haos. Tendinţa opusă este numită negentropia (negarea entropiei), deci tendinţa spre ordine, respectiv spre cosmos. Din această perspectivă, omul este singura  fiinţă  negentropică de pe „suprafaţa zbârcită a Pământului”. Cele două concepte sunt universale, dar ele se particularizează în diverse domenii ale vieţii umane.

În epoca modernă s-au mai cristalizat două modele, consonante cu primele, şi care vizează atât Cultura. cât şi organizarea societăţii. Unul este modelul piramidal, opusul său fiind modelul mozaicat. Primul pleacă intuitiv de la Piramidă, al doilea pleacă, tot intuitiv, de la Mozaic. Modelul piramidal are o bază, fie ea mai largă sau mai îngustă, şi are un vârf. Baza o dau cetăţenii organizaţi în diverse clase şi grupuri, vârful este dat de conducerea acelei societăţi. Modelul mozaicat nu conţine nici un fel de ierarhie, iar diverse grupuri coexistă pe baza unei egalităţi generale. Altfel spus,  modelul piramidal este elitarist, modelul mozaicat este egalitarist.

Dacă ducem la limită cele două modele, în primul caz ajungem la dictatură, iar în cel de al doilea caz ajungem la anarhie. După părerea noastră, văzută global şi de la distanţă, întreaga viaţă socială şi politică a României de după 1989, a avut la bază războiul dintre cele două tendinţe limită, dictatura şi anarhia. Ele au rămas doar tendinţe, pentru că s-au cenzurat reciproc.

Situaţia se complică şi datorită polarizării sociale, care generează diferenţele dintre săraci şi bogaţi, în care săracii sunt tot mai săraci şi bogaţii sunt tot mai bogaţi, clasa de mijloc, care este baza democraţiei, fiind în scădere, nu în creştere, aşa cum se laudă PSD că ar dori să fie. Dacă Adrian Năstase nu ar fi ajuns după gratii, probabil că şi azi ar fi fost Şeful PSD. Ceea ce s-ar putea petrece şi cu Liviu Dragnea, dacă nu va ajunge după gratii. Adică, dacă „Ordonanţa nr. 13” va fi reluată în altă formă – similară însă – ca Lege în Parlament, după modelul „A murit regele, trăiască regele!”

2. Ordinul

Ordinul este o dispoziţie obligatorie dată de cineva cuiva. Prin definiţie, „Ordinul nu se discută, ci se execută”. În disperare de cauză, poetul Adrian Păunescu face apel la Bunul Dumnezeu, pe care îl roagă „Dă un ordin, fă ceva!”. Mai tare decât oricare altul este ordinul militar, numit şi „comandă”, pe care o ştim de la instrucţie (nu, instruire): culcat, sculat, drepţi, stânga-împrejur, înainte marş! Dar, ordinul poate fi şi doar şoptit, sau sugerat în taină, însoţit de „un surâs pe sub mustaţă”, ca semn de complicitate deplină. În acest caz, ordinul este subînţeles şi nu are nevoie nici de limbajul verbal, nici de cel corporal, exceptând un discret „surâs”.

3. Ordonanţa

Dicţionarul o defineşte ca pe o „Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc.; act care conține această dispoziție”. După cum vedem, planul politic în care apare „Ordonanţa de urgenţă” intră aici la „etc.”.  Constituţia şi Legislaţia specifică definesc cazurile tipice în care aceste „Ordonanţe” sunt imperativ  necesare: este vorba de urgenţă şi de caracterul naţional al problemei ce trebuie soluţionată. Pe plan militar, urgenţa este definită inclusiv de Tudor Arghezi atunci când zice „Până deseară dăm atacul / Chiar dacă ne ia Dracul”. Dar, cele două condiţii s-au relaxat treptat până când au ajuns să fie înlocuite de nevoile unui partid (devenit partidă), nevoile proprii unor grupuleţe de indivizi (găşti), sau chiar arbitrariul subiectiv al unora dintre ei.  Astfel încât, „Ordonanţa” şi-a activat cea de a doua semnificaţie lingvistică, adică aceea de slugă a unui ofiţer, care îi serveşte acestuia masa şi îi lustruieşte cizmele ca-n oglindă.

Cam asta a fost relaţia dintre Şeful  P.S.D., Liviu Dragnea şi fostul Ministru al Justiţiei, Florin Iordache (Florinel, mânca-l-ar tata pre el!). Fiind clar-obscură ca text, deci interpretabilă, „Ordonanţa nr.13” nu a fost citită în guvern, nu a fost analizată şi nu a fost votată. Deci nu a apărut la lumina zilei, ci la lumina nopţii, fie ea lunară sau stelară. În acest caz, noaptea nu a fost deloc un sfetnic bun, iar cei doi pesedişti s-au dovedit a fi fiinţe entropice, de unde şi mişcarea, respectiv vocea străzii.

Sintetizând, ca autor al „Ordonanţei nr. 13”, Florin Iordache devine ordonanţa personală a lui Liviu Dragnea, căpitanul fără stele, pentru care inclusiv Steaua Polară a  cosmosului uman –adică ordinea socială din România- s-a rătăcit. „Altă întrebare!?”

 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>