RÂSUL ŞI SURÂSUL – 2

 

Plânsul poate fi şi solitar, în tăcere, dar râsul este colectiv. În târg, ca şi în Parlament, se negociază, se cumpără şi se vinde, deci nu se râde. Altfel, ne asigură Bulă, „Râzi ca proasta în târg”. Umorul este şi o formă de apărare în faţa vitregiilor vieţii sau ale istoriei. De aceea, pe plan individual, şi nu numai, „Faci haz de necaz”. De la tatăl meu, el însuşi un om cu umor, am aflat catrenul „Ce să-i faci, dacă n-ai vaci, să dai lapte la săraci; mulge-ţi caprele şi taci!”. Nici azi nu ştiu dacă această alcătuire îi aparţine lui Bulă, sau tatălui meu, gospodar serios, dar luând uneori şi ipostaza lui Bulă.

Am văzut cum stăm cu râsul şi surâsul în cazul celor doi lideri, Klaus Johannis şi Liviu Dragnea. Să vedem cum stăm cu umorul în cazul celor două colectivităţi sau grupuri, de la cele două palate, prezidenţial şi guvernamental.

Referindu-se la ziua de Luni, „Antena 3” afirmă că în ambele grupuri sunt prezenţi „mii de cetăţeni”. Chiar dacă nu ştim numărul exact al participanţilor, de la distanţă este evidentă diferenţa dintre numărul celor două grupuri  ale „miilor de cetăţeni”, care este cel puţin diferenţa dintre 5 şi 25. Miercuri seara numărul celor de la Cotroceni a crescut prin „contribuţia” autobuzelor venite din judeţul lui Liviu Dragnea, iar numărul celor de la Palatul Victoria a scăzut din cauza zăpezii şi a frigului, dar şi  din cauza abrogării „Ordonanţei nr. 13”. Dar relaţia dintre cele două clase, numite „mii de cetăţeni”, rămâne o constantă. Dacă numărăm altfel, dăm peste faimoasa numărare a voturilor făcută de Pristanda, ca să ne referim şi noi la Caragiale. Experimentul făcut de jurnaliştii de la aceeaşi „Antenă 3”, pentru a vedea câţi oameni încap într-un metru patrat ne poate stârni o variantă a surâsului, adică „he-he-he!!!”, dar chiar şi a râsului, adică „ha-ha-ha!!!”

În colectivul de la Cotroceni nu găsim nici o urmă sau nici chiar o umbră de umor. Acolo, majoritatea participanţilor sunt vârstnici, sunt pensionari, care nu au cum să nu se bucure de creşterea pensiei („suta de lei” a Dictatorului). Prezenţa unui copil şi a unui câine (fără colaci în coadă) este absolut nesemnificativă. Este semnificativă însă vestimentaţia participanţilor, căci printre  oamenii îmbrăcaţi obişnuit  („simplii cetăţeni”) apar şi câţiva domni şi doamne care poartă blănuri  „de milioane”. Putem, oare, presupune că este vorba de cei care urmau să se bucure de binefacerile faimoasei „Ordonanţe nr. 13”!?. Mai semnificative sunt reacţiile verbale, care sunt dure, chiar grosolane, mai ales la adresa  lui Klaus Johannis. Contestatarii îi reproşează lui Klaus Johannis că are 6 case în Sibiu, şi îi cer demisia. Dânşii uită sau nu au aflat că Şeful ALDE, aliatul de bază al  Şefului PSD, adică  seniorul Călin Popescu Tăriceanu, este liberalul libertin care are doi papioni, cinci neveste consecutive şi şapte maşini de colecţie, co-existente. Ne-am putea imagina că Vila de lux pe care o deţine costă mai mult decât cele şase locuinţe de la Sibiu. Felul în care protestatarii l-au întâmpinat pe Preşedintele ţării, când a mers în mijlocul lor,  este semnificativ pentru  absenţa totală a înclinaţiei spre dialog, absenţă a simţului măsurii şi a bunului simţ, ultimele două fiind proprii poporului român. Cât despre  lozinci şi sloganuri, în ele nu întâlnim nici un fel de umor, am putea zice nici cel puţin „o moleculă de umor”.  Ar fi de spus că nici Johannis nu a vorbit prea mult şi, dezamăgit fiind, poate că a zâmbit cam de sus.

Cu totul altfel se prezintă situaţia grupului, sau a mulţimii de la Palatul Victoria. Exceptând secvenţa cu  grupul de potenţiali infractori infiltrat în mulţime (se ştie de ce, dar încă nu se ştie de cine), atmosfera generală a fost una de destindere, de înţelegere, fie ea verbală sau mutuală, între toţi participanţii. Iar lozincile de pe pancarte dau măsura deplină a creativităţii, inteligenţei, a simţului estetic şi a umorului participanţilor. Putem spune că, de-a lungul celor opt zile, acolo a fost prezentă o parte nucleară a poporului român. Îmi propun ca după ce se va ajunge la un inventar statistic al acestor lozinci, să  trec la o abordare temeinică şi sistematică a lor. Până atunci, mă rezum să spicuiesc doar câteva dintre ele, notate aleator.

Marea majoritate a lozincilor (sloganuri) au rimă, ele fiind  versuri, adică distihuri, tristihuri sau chiar catrene. Cel mai semnificativ distih pare să fie „Chiar dacă aţi fost votaţi / N-aveţi voie să furaţi”. El vizează şi invocarea obsesivă, de către guvernanţi, a faptului că au fost aleşi prin vot. Dar, faptul că au fost aleşi prin vot  (18% din populaţia ţării) nu înseamnă că au devenit nişte „aleşi”, în sensul  nobil al acestui cuvânt. O bună parte dintre lozinci vizează abuzul în general, dar mai ales furtul sau hoţia. Aici găsim distihul concis „Refuz acest abuz”, respectiv  „Fără ordonanţe / Ce vă dau speranţe”, ambele referindu-se la „Ordonanţa nr.13”. Astfel de Ordonanţe (care mai pot fi date, cu alte scopuri, dar în acelaşi sens), au efecte pe plan naţional, încât consecinţa este previzibilă şi directă „Guvernanţa voastră / Înrobirea noastră”. Câteva lozinci deschid o viziune asupra întregii ţări, nu doar asupra unor probleme particulare, punctuale, şi aceasta pentru că „România pentru noi / Este ţară, nu gunoi”, sau „România tuturor / Nu e doar a hoţilor”. În acelaşi sens este „Vrem ţară pentru copiii noştri / Nu pentru penalii voştri”. Vorbind despre furtul la scară naţională, Bulă este chiar la el acasă: „Vă rugăm să ne scuzaţi / Nu producem cât furaţi”.

Începutul sau capul tuturor răutăţilor este Liviu Dragnea, încât dacă „Scapi de Dracul, dai de Dragnea”. Varianta lui Bulă era „Scapi de Dracul şi dai de Tatăl lui”, fiind enigmatic cine ar putea fi acest Tată. La numele lui Dragnea se mai adaugă şi alte nume, cum ar fi acela al doamnei pe care am numit-o „bucălata roşcată”, adică Olguţa Vasilescu. Sugestia este ironică şi destul de tare „Tu, Olguţa, ciocul mic / În Craiova eşti nimic”. O parte dintre lozinci vizează „Ordonanţa nr. 13”, care trebuie abrogată, dar o altă parte are un obiectiv mai sever, adică plecarea guvernului, prin demisie sau chiar prin închisoare. În acest sens, mai întâi „Abrogaţi, şi-apoi plecaţi”, apoi, ca să nu mai apară astfel de Ordonanţe, de arogări, prorogări şi abrogări, „Gata cu hoţia / Să vă-nghită puşcăria”, respectiv „DNA să vină să vă ia”. Mai erau pancarte pe tema comparaţiei cu comunismul, şi multe altele de invitaţie – ca să nu-i  zicem incitare – la implicare şi participare: „Nu stau în casă, pentru că îmi pasă”, sau „Cine nu sare / Nu vrea schimbare”.

Căderea Moţiunii de cenzură a refăcut încrederea premierului şi a guvernanţilor în forţele proprii. Corelată cu cele două decizii ale CCR, s-ar putea ca puterea „să li se urce la cap”, cum s-a întâmplat şi după alegeri, şi să nu recurgă la demiterea lui „Altă întrebare”. Bulă nu ar fi de acord cu această alternativă, dar el are răbdare şi aşteaptă, gata să reintre în joc oricând, dacă situaţia o va  cere, chiar dacă afară va fi viscol…

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>