VOCEA STRĂZII – 3

 

 

Ar putea fi cu tâlc, sau semnificativă, zicătoarea „Spune-mi al cui eşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Nicolae Ceauşescu a fost fiul unui ţăran, Liviu Dragnea este fiul unui poliţist. Diferenţa de educaţie este una de la disciplina agrară la disciplina militară. Prima vizează mai ales ordinea lucrărilor pământului, a doua vizează mai ales disciplina militară, deci ordinul. În limbajul lui Klaus Johannis, este vorba în ambele, cu diferenţe de accent, de „Ordnung und Disziplin” Liviu Dragnea le interzice subalternilor săi să apară la TV, pentru a-şi exprima opinia proprie, care ar putea altera puritatea viziunii Şefului. Dacă, totuşi, forţaţi de împrejurările vitrege ale momentului, ei apar câine-câineşte la TV, acolo debitează câteva sloganuri uzate de care privitorii s-au săturat. Cel mai cunoscut slogan este acela cu „votul popular” care i-au adus la putere. Confuzia merge atât de departe încât premierul Sorin Grindeanu afirmă că dânsul personal a fost ales de popor, adică de 18% din populaţia ţării. Eroarea este totală şi trebuie să o corectăm. Premierul Sorin Grindeanu ca persoană a fost ales personal de către Liviu Dragnea, iar Liviu Dragnea a fost ales ca preşedinte al PSD de către membrii acestui partid, care a devenit partidă. O parte din populaţia ţării, deci o parte a poporului român a votat Programul PSD, un Program extrem de generos, popular şi totodată populist. Repetăm, a fost votat Programul şi nu persoanele care stau, mai aproape sau mai departe, în spatele acestui Program. Propria mea mamă  ţine cu Liviu Dragnea pentru că pensia i-a fost mărită cu câteva zeci de lei. Cu acelaşi argument, un grup de protestatari anti-protestanţi, majoritatea fiind pensionari, s-au adunat la Cotroceni, contestându-l pe preşedintele Klaus Johannis.

În Programul PSD, la capitolul Justiţie, sunt enunţate câteva principii generale, care nu au o legătură directă cu ţintele subtile vizate de Ordonanţa nr.13. Avocatul Poporului Victor Ciorbea – fost student  exemplar, care m-a dezamăgit rău de tot în câteva împrejurări – s-a trezit la realitate („Deşteaptă-te, române!”). Dânsul ne-a lămurit la câte este ceasul cu conţinutul intrinsec şi extrinsec, ca şi cu falsa „urgenţă” a Ordonanţei nr. 13, care, dată fiind educaţia lui Liviu Dragnea, poate fi numită şi Ordinul nr. 13.Acesta  este doar o părticică a Programului „Ordnung und Disziplin”. Falsa „urgenţă” a Ordonanţei ne trimite direct la zicătoarea populară „Graba strică treaba”. Străbuna noastră latină „Festina lente” („Grăbeşte-te încet!”) a fost complet dată uitării.

Deşi Ordonanţa a fost abrogată, după ce a fost arogată (asumată) şi prorogată (amânată) Liviu Dragnea personal nu renunţă la ea şi o susţine în continuare în ultima sa intervenţie la România-TV. Dar, acesta este semnul unei fisuri latente între PSD şi Guvern, respectiv între Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu. Ca să împace ceea ce nu mai poate fi împăcat, şi ca să scape de răspundere, Liviu Dragnea dă vina pe Klaus Johannis, care ar fi „autorul moral” al mişcărilor străzii. Orice am zice, orice am face, punctul originar de plecare este Ordonanţa cu pricina, indiferent dacă Liviu Dragnea ştia sau nu ştia de ea. Faptul că o  susţine în continuare este elocvent în sine, fără nici un alt comentariu.

Într-adevăr, dacă preşedintele Klaus Johannis nu ar fi mers imprevizibil la şedinţa de guvern pe care a prezidat-o, nu ştim ce curs ar fi luat evenimentele ulterioare. Dar, preşedintele a mers la acea şedinţă întrucât ştia de tentativa promovării Ordonanţei. Ceea ce înseamnă că la început a fost Ordonanţa, mai întâi vorbită, apoi şi scrisă negru pe alb. Ca un bun ortodox, chiar unul medaliat de BOR, Liviu Dragnea îşi poate aminti că şi în Biblie se scrie că „La început a fost cuvântul”. Eşuată în prima tentativă, la lumina zilei, Ordonanţa revine în a doua tentativă, la lumina nopţii, de care Klaus Johannis nu a mai aflat. Nu a aflat nici dânsul şi nici alţii, inclusiv din cercul închis al guvernanţilor. De aceea, referinţele la acea noapte („Noaptea Generalilor”, fie ei militari sau politici) sunt vagi, neconcordante sau chiar contradictorii. Liviu Dragnea încearcă să ne convingă că DACĂ preşedintele Klaus Johannis nu s-ar fi dus la acea şedinţă, respectiv DACĂ nu ar fi ieşit în stradă la primul protest al manifestanţilor, atunci nu s-ar fi petrecut evenimentele care se petrec sub ochii noştri. Şi în loc să se stingă, revolta populară se amplifică, chiar după abrogarea Ordonanţei nr.13. Numai că Istoria nu se face şi nu se scrie după faimosul „DACĂ”, acesta trimiţându-ne la popularul catren „Dacă şi cu parcă / Se plimbau în barcă / Dacă dacă nu era / Parcă parcă se-neca”. Deci, şi ca un ultim cuvânt, să nu uităm că „La început a fost Ordonanţa nr.13”.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>