VOCEA STRĂZII -2

VOCEA STRĂZII -2

 

Privind de la distanţă, după îmbrăcăminte, după cuvinte şi comportament, participanţii la „mişcarea străzii” fac parte din clasa de mijloc, sau clasa medie a societăţii româneşti. Dacă am putea privi în buzunarele lor – de care Liviu Dragnea are atâta grijă – am vedea că şi veniturile lor sunt medii. Tot evident este şi numărul mare al tinerilor prezenţi acolo, întrucât ei se află mai mult decât oricine în faţa viitorului lor. Şi vorba poetului Lucian Blaga, „Nu ştim pe ce cale viitorul se apropie”. Ar fi instructiv să aflăm – dar sarcina pare imposibilă – câţi dintre cetăţenii prezenţi în stradă au ieşit la vot şi cu cine anume au votat  dânşii.

Specialist în clasificări juridice, Adrian Năstase ne vorbeşte despre o „Românie a votului” şi o „Românie a străzii”. Dar, în această  distincţie, inteligentă de altfel, ne scapă tocmai zona de intersecţie a celor două Românii. Dacă plecăm de la schema dualităţii, a dihotomiilor  – a „dihoniilor”, ar zice Constantin Noica -, la fel de legitimă este şi distincţia dintre o „Românie a infractorilor” – care au fost, sunt, sau vor fi închişi după gratii – şi o „Românie a oamenilor cinstiţi”, care îşi câştigă cu greu, ziua şi noaptea, pâinea cea de toate zilele. Este o constatare şi o evidenţă a Sociologiei că democraţia  poate evolua optim doar prin dezvoltarea clasei de mijloc, aflată între săraci şi bogaţi. Numai că luând în analiză toate statisticile, s-a ajuns la trista constatare că această clasă de mijloc este numeric foarte restrânsă, că ea este aproape un loc gol care separă clasa celor bogaţi şi foarte bogaţi de clasa celor săraci şi foarte săraci, ultimii fiind „oamenii străzii”, care dorm noaptea în subterane. Acest fenomen se numeşte „polarizare socială”, iar la dezvoltarea lui au contribuit inclusiv Şefii Partidului Social Democrat, adică inclusiv Adrian Năstase şi Liviu Dragnea. O excepţie poate fi Ion Iliescu – care preferă să rămână „sărac, dar cinstit” -, dânsul  fiind  o excepţie doar ca persoană fizică, nu şi ca Şef al FSN (etc.).

Aşadar, în pofida aparenţelor, participanţii la recenta „mişcare a străzii” fac parte din categoria oamenilor săraci şi foarte săraci, dezvoltarea clasei de mijloc fiind o sarcină a viitorului în general, şi a unui adevărat partid  social-democrtat, în special. Între participanţi există şi excepţii, dar acestea au menirea de a confirma regula.

Este instructiv să vedem cum văd actualii lideri ai actualei puteri, sau cum se raportează ei la cei ieşiţi în stradă. Drăguţa bucălată Olguţa Vasilescu este convinsă că nici un participant la mişcarea străzii nu a citit integral şi cu atenţie Ordonanţa nr.13. Personal, sunt convins că nu a citit-o nici dânsa, cu maximă atenţie (pe care o aşteaptă de la alţii), ca să nu mai vorbim de ceilalţi membrii ai Guvernului actual. Dacă cei mai calificaţi specialişti în drept nu cad de acord asupra înţelesurilor subtile ale acestei Ordonanţe, aşteptăm de la oamenii străzii să o lămurească!?  Oamenii străzii au simţit intuitiv şi de la distanţă că este vorba de o viclenie, de un „cinstit matrapaslâc”, cum ar spune confraţii lui Sadoveanu. Cel mai scandalos mi se pare a fi Călin Popescu Tăriceanu – liberalul cu doi papioni şi cu cinci neveste consecutive -, care priveşte categoric de sus în jos (de foarte sus înspre foarte jos) la manifestanţi, ca la o masă amorfă de proşti, care n-au cum să înţeleagă „raţiunile superioare” ale politicii actualului guvern. După ce au tăcut câteva zile ( „Ca porcul în cucuruzi”, zice ardeleanul) liderii actualei puteri apar la TV-uri ca nişte stăpâni, deşi sunt evident marcaţi de unele îndoieli. Pe una dintre pancartele stăzii scrie negru pe alb „Avem nevoie de lideri, nu de stăpâni!”

Ca într-un mini-maxi-cor politic, actualii guvernanţi au găsit sloganul şi repetă (recită) explicaţia întregii tărăşenii. Dânşii afirmă că: este vorba de o „Defecţiune în comunicare”. Numai că „defecţiuni” au doar instrumentele, nu şi oamenii, care au defecte (mai ales morale, în acest caz). Dacă un japonez  intră în dialog cu un român, ambii cunoscând doar propria sa limbă, vine traducătorul şi dialogul poate începe. Dacă amândoi sunt români, nu poate dialoga surdul cu mutul, ceea ce ne trimite la două defecte fiziologice. Dar, dacă suntem şi români şi sănătoşi – inclusiv la cap -, atunci de unde vine „Defecţiunea în comunicare”!? Repetăm, nu este vorba de o „defecţiune”, ci de un defect moral, respectiv de un viciu, iar numele lui este MINCIUNA. Cuvântul „minciună” are o frecvenţă de excepţie în toate intervenţiile verbale ale lui Liviu Dragnea (şi în multe intervenţii politice din ultimii doi, trei ani). La anumite intervaluri ale oricărui discurs, dânsul introduce expresia „Sincer vorbind”, ca pe un clişeu similar cu acel „Altă întrebare”, al lui Florin Iordache, pensionar virtual, dar nu şi foarte virtuos. Putem presupune că până la acel „Sincer vorbind”, Liviu Dragnea nu a fost sincer.!? La limită, putem presupune că exact sub acel „Sincer vorbind” se ascunde minciuna, minciunica!?. În unul dintre dialogurile sale, Platon afirma că „Numai mincinosul cunoaşte adevărul” şi ştia Platon ce ştia atunci când a zis ce a zis.

PS1. Aştept cu o infinită curiozitate şedinţa de azi (Duminică) a guvernului. Personal cred că orice măsuri ar lua, actuala „mişcare a străzii” nu mai poate fi oprită acolo unde consideră dânşii, adică actualii noştri lideri politici, respectiv „stăpâni”.

 

 

 

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>