NODURI ÎN PAPURĂ ŞI PETE ÎN SOARE

NODURI  ÎN PAPURĂ ŞI PETE  ÎN SOARE

 Eram student atunci când Tito a fost scos la noi de sub interdicţie, încât în presa de atunci a apărut un interviu cu cel numit „măcelarul popoarelor”. Tito era întrebat, de către un reporter, dacă în Iugoslavia s-au înmulţit în ultima vreme „fenomenele negative”(!?). Tito i-a răspuns că nu, şi că doar a luat măsuri pentru ca prezentarea acestor „fenomene negative” în presă, să nu mai fie cenzurată. În ţara noastră, pe atunci, deşi era suspendată formal, cenzura a devenit şi mai severă, prin „veghea” redactorilor-şefi, ca şi a „apropiaţilor” lor, infiltraţi lângă ei. După 1989, am intrat în „imperiul libertăţii”, cum spunea un clasic, şi cum tot ne repetă Călin Popescu  Tăriceanu, iar presa a devenit a patra putere în stat. Se pare că, odată cu răsturnarea vechiului regim, s-a răsturnat şi sensul de orientare al presei, în care apar, preponderent, dacă nu chiar exclusiv, doar „fenomenele negative”.Raiul s-a evaporat ireversibil, iar Purgatoriul  (adică Tranziţia) este înfăţişat ca un Infern care concurează „Infernul” lui Dante. Pentru această orientare nouă, sunt aduse tot felul de argumente şi de justificări. Oricare şi oricâte ar fi acestea, ele sunt, în mare măsură, doar pretexte formale, sub care se ascund mobilurile reale, care ţin toate de sfera intereselor..

1 Mass-media nu este echidistantă şi neutră, aşa cum ar trebui să fie, şi cum doar pretinde ea că este.

Diverse canale de TV sau de Radio sunt orientate pro-contra în luptele politice, purtate pe toate planurile, de la stânga la dreapta, şi invers, sau de sus în jos, şi invers. Numai pe Centru, adică pe calea cea dreaptă, nu se merge. Soluţia cu guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloş, care încearcă să intre pe acest Centru, este supusă aceluiaşi bombardament, venit aproape din toate părţile, care aici sunt canalele mass-media. Diverşi comentatori şi jurnalişti se străduie, aproape cu disperare, să descopere în noul guvern doar penetraţia partidelor parlamentare, care formează aşa-numita „clasă politică” şi pe care „mişcarea străzii” le-a respins în totalitatea lor. Altfel spus, „câinele de pază” al democraţiei are diverse atitudini. El tace, mârâie, schiaună, latră sau muşcă, în chip selectiv, la comanda stăpânului, care, indiferent de orientarea lui ideologică, numai unul democrat nu este. Aşa-zişii social-democraţi nu sunt cu adevărat democraţi, aşa cum nu sunt eu popă, deşi port barbă. Iar dacă mass-media ar fi cu adevărat echi-distantă, ea ar putea să fie şi echi-apropiată, în sensul capacităţii de a înţelege corect oricare poziţie politică, oricare „voce”, respectiv partea lor cea bună. Dar, din păcate şi deocamdată, distanţa faţă de unii se însoţeşte cu apropierea faţă de alţii, şi invers, ceea ce ne conduce spre conceptele – care nu rămân doar în capul nostru – de manipulare şi propagandă ideologică. Ne putem întreba, aici, dacă aceste proceduri sunt mai bune, mai rele, sau la fel de periculoase precum cenzura.

2. În afara oricărui element de Necesitate –exprimată în Norme şi Reguli-, Libertatea se converteşte repede şi uşor în Libertinism şi Libertinaj.

Aproape inexistentă la noi pe „vremea comuniştilor”, lupta  politică s-a convertit treptat în război, un război politic, dar câtuşi de puţin şi unul politicos. Exceptând mişcarea teroristă, şi războaiele au nişte Reguli, pe care combatanţii trebuie să le respecte, pentru a evita sancţiunile ulterioare. Convertirea libertăţii în libertinism, se însoţeşte cu relaxarea, dacă nu chiar cu dizolvarea oricărei Reguli. Iar dacă instituţiile sunt reduse doar la indivizii care le reprezintă („Guvernul Ponta”, spre exemplu), în chip firesc (firescul nefirescului) războiul devine unul inter-personal, modelul naţional fiind dat de cuplul executiv  Băsescu-Ponta. Fiecare se străduie să vadă, în primul rând, doar defectele celuilalt. La limită, se ajunge la descoperirea nodurilor din papură şi a petelor din soare. Ceea ce face şi o bună parte (adică, partea cea rea) a comentatorilor şi jurnaliştilor, în situaţia actuală a „Guvernului Cioloş”. Din perspectiva lor, neutralitatea este o iluzie, iar tehnocraţia este doar un mit. De fapt, aceşti „chibiţi” transferă asupra celorlalţi tocmai păcatele lor, adică neputinţa de a fi echidistanţi, dar şi tehnocraţi în propria lor meserie. Răzoiul penetrează, sau este transferat şi în relaţiile dintre diverse posturi mass-media, cum ar fi între „B1-TV” şi „Antena 3”. Cum reprezentanţii lor  „îşi scot ochii” reciproc şi echidistant, este iarăşi firesc – un firesc al nefirescului – să-şi vadă, tot reciproc, doar nodurile din papură şi petele din soare. Cât priveşte noua instituţie a „Denunţului”, care poate funcţiona şi ea în regim de reciprocitate, de „schimb de servicii”, cum îi spunea cineva, ea dezvăluie pete şi petece la sacii cu bani, ale căror cifre ne provoacă nouă doar noduri în gât.

3. Gustul pentru senzaţionalul negativ a devenit o mentalitate, o „a doua natură” a unor comentatori şi jurnalişti

Am primit recent un document elaborat de „Convenţia Organizaţiilor de Media” (COM), într-o întrunire de la Sinaia, din luna Noiembrie a acestui an. Cu maximă luciditate şi realism, dar şi cu o evidentă onestitate angajată etic, sunt dezvăluite 5 dintre cele mai „grave încălcări”- cum le numeşte documentul – ale unor Norme din „ Codul Deontologic Unic al Jurnalistului”. Normele au fost încălcate în prezentarea situaţiei tragice de la „Colectiv”. Pentru ideea pe care mergem, mai semnificativă este cea de a doua încălcare, pe care o cităm: „Au existat multiple situaţii în care unele instituţii de presă au pus accent pe elementele morbide, pe durerea  rudelor şi au prezentat evenimentele într-o notă lipsită de respect şi de empatie faţă de suferinţele celor implicaţi”. Deci, nu este suficientă nenorocirea reală care s-a petrecut şi pe care o percepe oricare om normal, la nivelul simţului comun şi al bunului simţ. Trebuie să vină jurnalistul, să o pună sub lupă, să o dilate sau să o contracte după cum îi vine lui, respectiv stăpânului lui, sau pur şi simplu nimănui. Ultimul lui argument este unul libertin-libertinist, reducându-se la „aşa văd eu”, sub care stau tăcutele „aşa vreau eu”, „aşa-mi convine mie”, „aşa-mi place mie”. La mijloc, nu pot fi decât două motivaţii: ori nevoia de bani şi de mărire, cu orice preţ, ori ţâcnela gândirii şi lipsa unui ethos, mai ales a sensibilităţii afective.

PS. Şi în „Biblie” este scris enunţul bine sfătuitor „Ajungă-i zilei amarul ei!”. Este vorba de „amarul” cel real, peste care este absurd să mai suprapunem şi unul imaginar sau fantezist, care, fiind numit „viziune proprie”, nu este decât înclinaţia morbidă de a descoperi peste tot, doar noduri în papură şi pete în soare.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la NODURI ÎN PAPURĂ ŞI PETE ÎN SOARE

  1. Lg spune:

    Aveți perfectă dreptate. Dumneavoastră, un om sensibil și fin spuneți că „mass-media nu este echidistantă şi neutră”. Nu pot să vă contrazic. Dar eu vă spun : mass-media „noastră” este excesiv de partizană și agresivă. Acum, Dumneavoastră puteți să mă contraziceți ?
    Cum s-a ajuns aici ? Foarte simplu, normal și firesc. De la presa comunistă, supercenzurată la presa „liberă”, liberă și de profesionalism (!), s-a ajuns prin aceeași tranziție care a avut loc în societatea românească. Este ușor de făcut un paralelism între privatizarea industriei și evoluția presei, reforma sistemului de învățământ și evoluția presei, dezvoltarea sistemului sanitar și evoluția presei. Toate “se leagă” și acum suntem unde suntem !
    Numai domnilor și doamnelor jurnaliști le place să spună că sunt a patra putere în stat. Pentru a ști pe unde se află și ce se întâmplă cu ei ar fi bine să ia seama la locul unde se află în topul încrederii românilor și să nu se mai lamenteze că le-au scăzut tirajele în presa scrisă sau audiența în cea audio-vizuală.
    Eu apreciez libertatea presei dar mai mult apreciez libertatea mea față de presă. Să vă dau un exemplu. Când văd pe „sticlă” formatori de opinie precum Mugur Ciuvică, Bogdan Chireac, Liviu Mihaiu sau alții asemenea lor, fac economie la plata curentului electric. Nu vi se pare că este un câștig datorat presei libere ?

    • tcatineanu spune:

      Domnule Mihai Popescu, n-am cum să vă contrazic, din moment ce stăm, după câte se vede, pe „Aceeaşi baricadă de idei”, cum spunea un poet paşoptist. Raţionamentul de bază pe care mergeţi este unul simplu şi esenţial. Adică, dacă toate domeniile mari de activitate s-au privatizat, aceeaşi soartă trebuie să o aibă şi Mass-media, respectiv Presa (care, în sens restrâns, este numai „presa scrisă”) Pe această cale, putem înţelege, până la un punct, orientarea Posturilor de TV şi Radio, care sunt declarat- private.Dar, în toate societăţile, fie ele mai arhaice sau mai moderne, toate Formele Culturii au şi o relativă autonomie şi specificitate, care este reglementată în diverse forme, inclusiv prin „Coduri deontologice” Or, abaterile de la aceste „Coduri” (dacă ele sunt elaborate şi există), se explică prin „paralelismul” despre care vorbiţi. Dacă, după 1989, cele mai multe privatizări s-au făcut prin „cinstitele matrapaslâcuri”, adică prin „furtul legalizat formal”, este logic (adică, analogic) ca aceste tehnici să apară şi în Mass-media, în forme foarte rafinate, subtile, seducătoare. Rămâne însă deschisă problema Posturilor publice, unde există chiar o lege, „Legea 41” Numai că într-o societate în care se poate întâmpla aproape orice, oricare Lege poate fi interpretată „în fel şi chip”, în funcţie de rezultanta jocurilor de interese. La „Realitatea TV”, văd un titlu generic semnificativ, în care România este numită „Ţara privatizărilor eşuate”
      PS „Paralelismul” despre care vorbiţi, este, de fapt, o determinare.de la factorul economic (proprietatea privată acumulată prin furtul mascat) la puterea politică ne-democrată (deci, orientată dictatorial), ca şi la puterea informaţională (manipulată prin diverse tehnici) Împotriva celor trei Puteri a reacţionat „mişcarea străzii”, ca şi alţi factori politici sau instituţionali (DNA). Şi bag seama că şi noi, chiar dacă nu ieşim în „stradă”, ci stăm în casă şi scriem. Mi-au plăcut ironia şi umorul din partea finală a comentariului dvs. Vă mulţumesc pentru întreg comentariul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>