REPERE DE ORIENTARE ÎN HAOSUL ACTIV (2-3)

REPERE DE ORIENTARE ÎN  ÎN  HAOSUL  ACTIV (2)

 

 

 

Dacă în ceruri există o Sfântă Treime, care coboară din când în când, în diverse forme,  pe Pământ, pe acesta există o Profană Treime, care aspiră în sus, cât mai sus cu putinţă. Aspiraţia merge spre condiţia lui Dumnezeu, care este omniprezent, omniscient şi omnipotent. Aceasta este şi o aspiraţie a Eului individual, formulată de ateul J.P.Sartre în enunţul „Fiecare Eu tinde să devină Dumnezeu” Numai că cele trei Ipostaze ale Sfintei Treimi, adică Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sunt armonizate, iar teologii au descris această armonie divină. În schimb, Pământul fiind încărcat de păcate, cele trei Puteri , adică Puterea legislativă (Parlamentul), Puterea executivă ( Guvernul şi Preşedenţia) şi Puterea judecătorească (Justiţia) se află într-o relaţie complicată, mişcându-se între consensul parţial şi conflictul radical. În unele momente, relaţia pare să fie marcată chiar de Satana, care se manifestă în două ipostaze, ca umbră şi ca fisură.

Într-o societate în care polarizarea socială, adică fisura progresivă dintre bogaţi şi săraci, a ajuns într-o stare pe care nici un vizionar profan sau propovăduitor creştin nu o puteau prevedea în 1989, a trebuit să intre pe rol Justiţia, mai ales în ipostaza punitivă a DNA. Oricâte păcate i-am găsi lui Traian Băsescu, rolul pe care dânsul l-a avut în constituirea şi funcţionarea DNA, nu poate fi contestat decât de către cei care ochi au, dar nu văd, urechi au, dar nu aud, minte au, dar nu pricep. DNA nu-i are în vedere pe micii chiţibuşari, ci pe marii corupţi, iar şirul acestora începe cu Adrian Năstase, „incoruptibilul” preşedintelui Ion Iliescu, şi se continuă şi azi, ca un val care tot creşte, dar  este încă departe de mal, ca să folosesc o metaforă marină. Iar corupţii cad asemeni unor mere putrede din pomul cu o coroană tot mai vastă a Parlamentului. Se vede că pomul originar al Raiului are o altă soartă, ajuns fiind el şi pe „suprafaţa zbârcită” a  Pământului. Pomul Parlamentului a crescut sucit şi răsucit, de-a dreptul contorsionat.

Când  social-democratul Victor Ponta şi liberalul Crin Antonescu s-au „înfrăţit”, m-am referit la Cain şi Abel, fără să fi putut preciza atunci care este Cain şi care este Abel. Mersul lucrurilor a desluşit taina, Crin Antonescu fiind mort politic, iar Victor Ponta fiind la vârful uneia dintre Puteri, cea executivă, după ce a ratat vârful vârfului, adică Preşedenţia. Dar, în oricare poveste substelară trebuie să apară şi Iuda, iar o ipostază reală a acestuia este Călin Popescu Tăriceanu. Deci, Crin Antonescu şi Călin Popescu-Tăriceanu au fost confraţi liberali, dar PNL s-a înfrăţit cu PSD, dând naştere cu forcepsul  USL-ului, urmarea fiind  frăţia amintită dintre Crinuleţ şi Victoraş. Întrucât această unire părea o erezie, chiar o blasfemie politică şi morală, Călin -„Filă de poveste”- părăseşte scârbit PNL, face un partid personal, al dânsului, unul „reformator”, dar nu şi reformat (re-format), şi se înfrăţeşte cu Victoraş, fostul adversar al PNL. Vorba aceea, mereu actuală: „ Necunoscute şi încurcate sunt cărările Domnului”, în acest caz ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Despre dânsul am putea spune că este liberalul creştin cu un singur papion, cu patru nume sincronizate, şi cu cinci neveste consecutive. Dânsul este adeptul ferm al libertăţii absolute, ignorând faptul simplu că, în oricare Dicţionar, mai există şi cuvintele din aceeaşi familie, adică „libertinism”şi „libertinaj” Libertatea absolută este invocată şi revendicată numai în anumite situaţii sau contexte, spre exemplu, atunci când este vorba de autonomia întregului Parlament, sau a unora dintre membrii acestuia, deci a unora dintre „aleşi” Întrucât numărul „aleşilor” corupţi s-a înmulţit îngrijorător, înpuţinând faimoasa „majoritate”, intra într-un firesc al nefirescului apariţia unui conflict între Călin  Popescu-Tăriceanu şi Laura Codruţa Kövesi. Ar merita să fie adunate, într-o Crestomaţie politică, toate intervenţiile preşedintelui Senatului, atât în situaţiile în care cererile DNA au fost aprobate, cât şi în situaţiile în care ele au fost respinse. Ar fi suficiente şi numai intervenţiile politice şi juridice în cazul  Dan Şova. Un argument al apărării protectoare a lui Dan Şova, priten al lui Victor Ponta, este redutabil. Deci, în votarea cererii DNA se recurge la majoritatea absolută, sau calificată, nu la majoritatea simplă, aşa cum prevede Constituţia. Dincolo de această greşeală, la sfârşitul votării nu se ia nici o Hotărâre, care ar fi trebuit să apară în Buletinul oficial. Faptul a fost remarcat foarte repede de către Eugen Nicolicea, ministrul relaţiilor dintre Parlament şi Guvern, un jurist foarte informat şi subtil. L-a remarcat, ca să zicem aşa, „zâmbind a râde”, ca sultanul la Cameniţa, când l-a întrebat pe cronicar dacă le pare bine lor, moldovenilor, de „lăţirea împărăţiei aliosmăneşti” Aici, se lăţea împărăţia Senatului şi a inegalabilului dintre egali, adică preşedintele Senatului. Dar, abia acum vine şi bomba argumentului nepublicării acelei Hotărâri, de fapt una încă inexistentă. Cică ar exista o „cutumă” în istoria Parlamentului, adică să nu se publice Hotărârile negative, adică acelea de respingere a unor cereri legitime. Cu această ciudată „cutumă”, ne întoarcem exact la politica de Mass-media a  Partidului Comunist Român (PCR), de care cred că încă nu am scăpat. Greaua moştenire îi marchează pe moştenitori şi ne afectează pe noi Două sunt punctele în care puterea legislativă, în varianta Tăriceanu, şi puterea judecătorească, în varianta DNA, nu pot coexista paşnic.

Liberalul nostru vorbeşte mai departe cu pathos despre „libertatea absolută” Dar, o astfel de „libertate” exclude orice constrângere, deci oricare Lege , încât  Şefa DNA este pusă între paranteze şi poate fi eludată oricând, în funcţie de împrejurări. Dânsa ar reprezenta pericolul unei „Republici a procurorilor”, care ar periclita, ca să zicem aşa, actuala „Republică a senatorilor” Dacă luăm conceptul de „libertate absolută” la bani mărunţi, el ne conduce la concluzia că omul este liber să facă „ce-i vine lui”, „ce-i bubuie prin minte”, „ce-l taie capul”, aşa cum a şi făcut  domnul Tăriceanu la recentul Congres al UDMR. Apoi, în consens cu acest concept, juristul Tăriceanu face distincţia clasică dintre „litera” şi „spiritul” unei Legi juridice. Numai că în interpretarea diverselor Legi, asistăm, când la victoria literei asupra spiritului, când la victoria spiritului asupra literei, niciodată, sau foarte rar, la echilibrul lor. La cursurile universitare de Management politic, Crestomaţia despre care vorbeam ar putea intra la bibliografia studenţilor, sau a doctoranzilor, ca un model  de sofistică aplicată şi de libertinism teoretic arbitrar .

 

 

REPERE DE ORIENTARE ÎN HAOSUL ACTIV (3)

Proverbele şi zicătorile au un coeficient evident de universalitate, încât, vremurile, fie ele politice sau metereologice, se petrec şi trec, dar proverbele şi zicătorile rămân. O zicătoare ne spune „Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!” După 1989, un vecin cheamă acasă un zidar, ca să-i repare un zid. Aşa de bine l-a reparat, încât zidul casei s-a dărămat, chiar în procesul reconstrucţiei lui.Vecinul află, prea târziu, că meşterul trecuse doar de o lună din agricultură la zidărie, dar îşi închipuia deja că este urmaşul Meşterului Manole. Ceea ce s-a întâmplat cu casa, se poate întâmpla şi cu drumul, mai ales într-o ţară a inundaţiilor , ţară în care sistemul de irigaţii a fost furat şi vândut la fier vechi. De unde şi povestea cu cântec „Podul de piatră s-a dărâmat / A venit apa şi l-a luat” De altfel, chiar pe atunci, Premierul Petre Roman conchidea, sintetic şi naţional, că întreaga industrie a ţării poate fi vândută la fier vechi.O astfel de politică naţională poate avea şi un efect internaţional, nu neapărat şi unul proletar, de unde şi emblema „Bercea Mondial”

Casa şi drumul sunt două elemente reale şi perceptibile ale civilizaţiei, dar ele pot fi şi generalizate, iar atunci devin simboluri, fiind. semnificative pentru diverse domenii ale vieţii oamenilor. Asemani unei case, şi Legislaţia unei ţări are o funcţie de protecţie a cetăţenilor ei. Încât, Legislaţia cristalizată deja este Casa, dar , până la cristalizarea ei, a fost Drumul, adică procesul de elaborare a Legilor. Încă în faimosul Cod roman, s-au cristalizat o serie de constante juridice, dar Codurile au fost şi restructurate, în funcţie de variaţia contextelor istorice..La o astfel de constantă se referă şi Preşedintele Klaus Iohannis, atunci când invocă cele trei proprietăţi ale unei Legi juridice, care trebuie să fie simplă, clară şi dreaptă. Din curiozitate, am citit câteva Ordonanţe de urgenţă date de Premierul Victor Ponta, şi în care m-am descurcat foarte greu, întrucât ele sunt lungi, stufoase, mergând până la cele mai mici detalii. Nu am nici o îndoială că, dacă m-ar fi ajutat un jurist, m-aş fi descurcat mai uşor, dar dacă m-ar fi ajutat doi jurişti, nu aş mai fi înţeles absolut nimic. Altfel spus, dacă eşti călăuzit de un jurist, umbli pe o cărare sau pe alta, dar dacă eşti călăuzit de doi jurişti, rişti să umbli pe toate cărările, fără să mai dai de drum, adică să ajungi şi la casă, respectiv acasă. În toate intervenţiile sale, cel târziu la a şaptea propoziţie, Victor Ponta foloseşte cuvântul „clar”, care este de origine latină. La încheierea alocuţiunilor sale, poţi trage doar concluzia că „E clar că nu-i clar” În trecere, ne putem aminti aici că ceea ce romanii numeau „aqua clara”, la români devine „apa chioară”, probabil că sub influenţa dacilor.

Acest fundal reflexiv ne-a fost prilejuit de recenta întâlnire a Preşedintelui Klaus Iohannis cu partidele politice. La ieşire, fiecare Şef de partid îşi exprimă punctul său de vedere, opinia sa, iar Preşedintele face bilanţul întâlnirii, într-o conferinţă de presă. Acolo este prezentă şi a patra Putere din stat, deci mass-media, numită şi „Câinele de pază” al democraţiei. Doar îi zice şi Mioriţa, ciobanului din baladă : „Stăpâne, stăpâne, / Mai chemă şi-un câine!” Numai că acesta, spre regretul lui Călin Popescu-Tăriceanu, nu este dulăul liberal Samson, din cunoscuta noastră fabulă, dulău care conchide scurt, clar şi cuprinzător „Noi vrem egalitate / Dar, nu pentru căţei” E vorba de diferiţi „câini de pază”, dintre care unii latră la lună, alţii mârâie, alţii dorm când hoţul sare gardul, iar alţii muşcă şi când trebuie şi când nu trebuie, ca să nu mai vorbim de câinii turbaţi.

Aici, jurnalistul Dan Andronescu doar „a muşcat”, iar ecoul sonor al acestui act de bravură a străbătut întreg universul mass-media. Dan Andronescu, pur şi simplu, dă lovitura cea de graţie, nu prea graţioasă, punând sub semnul îndoielii, sau al întrebării, chiar întâlnirea dinte Preşedinte şi stafurile partidelor, cu argumentul că aceasta ar fi ne-constituţională. În mod deliberat, am folosit până acum cuvântul neutral „întâlnire” Limba română, bogată şi plastică fiind, este bogată şi în sinonime. Cuvântul consacrat în acest caz este acela de „consultare”, care poate fi numită şi „consfătuire”, expresia individuală a acesteia fiind „convorbirea”, respectiv „dialogul” Retroactiv, adică istoric, plecând de la „consfătuire”, putem da peste „sfaturile”, inclusiv „sfaturile domneşi” sau cele ale bătrânilor.Într-un ceas de erezie poetică, amintindu-şi de Otilia, care a plecat definitiv, şi George Călinescu scrie : „Consult toţi filosofii / Pe Platon şi Socrat / Să văd dacă pantofii / Sunt semn c-a existat” Înţalesul cuvântului „consultare”, ca verb, sau „consultaţie”, ca substantiv, este evident chiar la nivelul simţului comun şi al bunului simţ. Într-adevăr, în Constituţie este folosit cuvântul “mediere-mediator”, şi, după cum s-a şi observat, medierea se poate face numai între două „părţi” aflate în tensiune sau conflict. Or, aici apare marea problemă juridică a relaţiei, ca şi a co-relaţiilor posibile dintre Litera şi Spiritul unei Legi juridice. Într-un articol anterior, făceam observaţia că în interpretările juridice ale lui Călin Popescu-Tăriceanu, putem constata, când victoria Literei asupra Spiritului, când victoria simetric inversă , a Spiritului asupra Literei, dar foarte rar putem constata şi echilibrul lor corect. În cazul „loviturii de graţie”a lui Dan Andronescu, este vorba de o pseudo-victorie a Literei. Chiar dacă fetişizăm cuvântul „mediere”, lângă el mai există şi cuvântul „inter-mediere”, iar cele două cuvinte nu sunt identice, sau logic tautologice. Comentatorii au sesizat deja un fel de paradox în condiţia politico-juridică a Preşedintelui. Actuala Constituţie îi conferă Preşedintelui atribuţii şi răspunderi limitate şi delimitate, dar cetăţenii, sau întrega ţară aşteaptă totul de la el, ca de la un monarh, sau dictator. Ca să rezolve acest paradox în mod corect, Preşedintele Klaus Iohannis recurge şi la consultaţii, iar acestea sunt în esenţă inter-medieri. Chiar şi partidele se află într-o situaţie intermediară şi intermediată, pentru că şi ele sunt alcătuite din cetăţeni, dintre care unii, cei aleşi de către alţi cetăţeni, devin parlamentari. E drept, atributul consultării ar putea fi trecut în noua Constituţie, ca o nouă instituţie, dar aceasta ar însemna să complicăm Litera în defavoare Spiritului, să periclităm inutil cele trei atribute ale Legii juridice:simplitatea, claritate, dreptatea.

Nu trebuie să citim Neoretorica lui Chaïm Perelman, pentru a afla că oricare Lege este generală, în timp ce toate situaţiile vizate de ea sunt individuale, iar la nivelul cel mai concret al lor, situaţiile, ca şi autorii sau personajele lor, sunt unice şi irepetabile. Distanţa dintre Lege şi cazurile concrete este parcursă progresiv, dar parţial, de către Jurisprudenţă. A încerca să mergi aici până la capăd, pentru a epuiza juridic concretul unic al situaţiilor, înseamnă a o lua pe calea Ordonanţelor lui Victor Ponta şi a ajunge în universul lui Kafka. De fapt, înseamnă a intra în Labirint, Labirintul fiind perfecta identitate dintre casă şi drum, în care nici casa nu-i CASĂ, nici drumul nu-i DRUM . Sau, şi în sinteză, înseamnă a intra în haosul activ., în ipostaza lui juridică, sau aceea din mass-media.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>