DE LA ROMANI ŞI DACI LA LAUDACI ( 3 )

Dacă am lua-o istoric, la început a fost grupul, apoi a apărut individul-indivizii.Inclusiv în Cultura europeană, ideea de individ, de persoană, apare târziu, abia Socrate formulând enunţul „Cunoaşte-te pe tine însuţi”Abia epoca modernă pune accentul pe persoană, care devine Personalitate, încât Goethe va putea spune că „Personalitatea este binele suprem”Împotriva tradiţiei, a aristocraţiei şi a conservatorilor –aici Varanul fiind un „ultim mohican”-Doctrina liberală va pune accentul pe Individ (I) şi pe libertatea individuală.Şi cum Revoluţia din 1989 a marcat, cum ar zice Marx însuşi, o „Trecere din imperiul Necesităţii în imperiul Libertăţii”, Libertatea a devenit o valoare fundamentală, asumată mai ales de către Liberali. Cu această ocazie, asistăm şi la o trecere masivă de la pronumele plural Noi, la singularul Eu. Putem invoca aici liniştiţi şi propoziţia lui Sartre „Fiecare Eu tinde să devină Dumnezeu”

Tot aici, însă, s-au uitat cel puţin două „chestiuni”, cum ar zice clasicul nostru Titu Maiorescu. S-a uitat, mai întâi, că în Dicţionar, alături de cuvântul „libertate”, mai avem şi cuvintele „libertinism” şi „libertinaj”,care cuvinte nu rămân cuminţi în Dicţionar, ci îşi fac numerele, chiar numere mari, în realitatea vieţii noastre reale, cea de toate zilele, dacă nu şi de toate nopţile. S-a uitat, apoi, că hulitul Noi, asociat cu faimosul colectivism comunist, nu dispare şi nu are cum să dispară, omul fiind un „animal social”, ci doar îşi schimbă forma. Mai adăugăm şi cel de al treilea element, faptul că omul este o fiinţă cuvântătoare, „homo loquens”, ceea ce înseamnă că el ştie şi să tacă, şi există diverse forme ale Tăcerii Or, dacă acum combinăm cele trei elemente, adică Libertinismul-libertinajul, pronumele Noi şi Tăcerea, dăm exact peste Grupul infracţional. Ca şi la oricare alt grup, se potrivesc şi aici maximele latine „Simili similis gaudet” şi „Eiusdem farine”, pe care le-am tradus, fără să le trădăm, în secvenţele anterioare.

Luni, aproape toată ziua, dar mai ales seara, la B1TV, la emisiunea Sorinei Matei, s-a vorbit despre „fetiţele”drăgălaşe Alina Bica şi Crinuţa Nicoleta Dumitreanu.Mi-am spus, sau mi-am şoptit atunci în barbă, că, în sfârşit, în cercul infractorilor potenţiali, sau virtuali, mai apare şi un „eanu”, nu tot timpul doar „escu”, acesta fiind un semn, chiar un argument al unităţii poporului român, chiar „De la Nistru pân-la Tisa” În timpul emisiunii, lucidul Cezar Preda, membru marcant al PDL, ne face o excelentă prezentare a unui mecanism de constituire şi funcţionare a grupurilor, numite şi „cercuri”.Preluând ideea, în limbaj propriu, ar veni cam aşa: se adună mai mulţi cetăţeni, pe baza unor afinităţi, de orice natură vor fi fiind ele. Ca să poată fi recunoscut ca Partid, grupul trebuie să aibă un Program şi un Statut. Acestea sunt elaborate cu cea mai mare grijă, iar grija („Sorge”, îi spune Heidegger) este de cel puţin trei feluri, ideologico-politică, juridică, dar neapărat („negreşit”, spun moldovenii) şi morală. Dacă grupul numit Partid, ajunge la Putere, intră în inhibiţie orice Program şi orice Statut, iar aici modelul exemplar îl dă faimosul USL, prin unirea frăţească a lui Crin Antonescu cu Victor Ponta, dânşii fiind o întruchipare personalizată a miticilor (accentul pe primul „i”) Cain şi Abel. După ce Partidul pune mâna pe Putere, continuă raţionamentul lui Cezar Preda, intră în joc selecţia personală, care nu este complet arbitrară, dar care merge pe criterii absolut variate şi variabile, începând de la cel financiar (Intri şi, deci, ai, dacă dai!), prin cele de rudenie ( de la soţ-soţie, către rudele de gradul 7) , până la criteriul erotic, care la unii poate fi chiar primul (Secretarele, care, prin definiţie, „secretează”, după cum spune chiar Tudor Arghezi, dar şi răspund de secrete, completăm noi) Astfel se cristalizează tot felul de cercuri şi de cerculeţe, urmând o strategie complexă a relaţiilor dintre ele, care au la bază conceptul major al UNIRII, elaborat de Doctorul Victor Ponta. Menţionez aici, doar în trecere, că există mai multe metafore epistemice ale Tranziţiei, între care, mai cunoscute au fost metafora cu tăierea cozii câinelui şi cu tunelul, cu luminiţa cea de la capătul lui Observ că aici a apărut chiar o rimă involuntară: „Coada câinelui şi capătultunelului”. La aceste metafore epistemice, se adaogă şi aceea, oarecum perenă, a Doctorului care îl vindecă pe Pacient. Această metaforă este ilustrată pe viu chiar de Victor Ponta, atât la propriu, dânsul fiind , pe drept sau pe nedrept, Doctor în Drept, dar şi la figurat, dânsul propunându-şi să vindece toate contradicţiile Pământului, prin reţeta miraculoasă a Unirii, până la Unificarea Planetară, probabil că sub un semn religios creştin şi neapărat ortodox.

Ecuaţia dinamică a Cercului este valabilă pe toate planurile vieţii unei societăţi, dar, sub raport axiologic, putem distinge Cercurile elitare-elitariste, Cercurile infracţionale, şi Cercurile normale, ca să folosim un cuvânt cheie în Proiectul lui Klaua Iohannis, dar repede preluat şi de Victor Ponta, ca să nu rămână mai prejos decât „Neamţul” Intră pe aici pe undeva şi Cercul mediocrilor, care mediocrii nu sunt neapărat infractori, dar sunt anti-elitari, tocmai pentru a-şi conserva mediocritatea. Ca să ilustrăm pe viu, spre exemplu, Liviu Dragnea nu este deloc un mediocru, dimpotrivă , este un „băiat deştept”, mediocru fiind Victor Ponta, care a ajuns să fie şi o funcţie, dar şi o victimă a PSD Sau, Alina Bica şi Crinuţa Nicoleta Dumitreanu, nu sunt deloc proaste, ci sunt şi dânsele chiar „fetiţe deştepte”

Oricum, în Cercul lui Victor Ponta au intrat masiv, în proporţie de masă, tot felul de mediocrii, unii fiind chiar submediocrii.A mai intrat în joc şi fermecătorul concept al Tinereţii, bat-o vina! Este adevărat că în istorie avem şi perioade de Gerontocraţie, ilustrate magistral de „Toamna Patriarhului”a lui Garcia Márquez. Înainte de a ajunge în funcţia de P-DG al SRR, la Radioul Public erau pensionari care au depăşit şi cu 10 ani vârsta de pensionare. Când am luat Decizia aplicării Legii, au fost pensionaţi 35 de vârstnici, dar scandalul a fost aproape monstruos. Sunt oameni care ar vrea să fie pensionaţi numai în Lumea de Apoi, iar acolo numai în Raiul ortodox, Purgatoriul fiind un etaj celest al catolicilor.Dar, acesta nu este un motiv să schimbăm Gerontocraţia cu Iuventocraţia, dacă nu vrem să reiterăm, în plan profan, sau laic, tot creştina Cruciadă a Copiilor. Cidul, personaj din piesa, cu acelaşi nume, a lui Corneille, spune că el este tânăr, dar că valoarea nu aşteaptă numărul anilor.Este adevărat, numai că Cidul este o excepţie, care întăreşte Regula, după care tinerii trebuie să aibă o evoluţie normală până a ajunge să fie, fie Şefi, sau, fie Şefe. Nu ştiu dacă informaţia este sau nu este exactă, dar eu ştiam („Din surse”, ar zice cineva!) că în Familia Brătenilor era o cutumă, potrivit căreia nimeni nu intra în Viaţa politică decât după ce avea o realizare, o performanţă profesională, în oricarea alt domeniu al vieţii, exceptând Politica.

Aici vine şi rândul Laudacilor din întâlnirile publice şi mai ales din Mass-media. Toată viaţa , exceptând mandatul cel radiofonic, am fost Profesor, inclusiv Universitar, şi am predat şi la „Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării” (FJSC) Cu experienţa acumulată, îmi dau seama foarte repede de calitatea oamenilor, de „foaita” lor, cum se spune în Ardeal. Nu înţeleg, doar am început să înţeleg cum sunt trimişi acolo tineri care aduc cu ei „Vocea partidului” din care fac parte. Se vede de la distanţă că nu sunt instruiţi la nivelul necesar, că sunt foşti elevi sau studenţi de notele 4-5-6, prin excepţie 7.Nu mă îndoiesc că mulţi , dacă nu chiar majoritatea, au absolvit Facultăţi particulare,sau private.

În perioada 1991-1995 am fost Vicepreşedintele unei „Comisii de acreditare” a Facultăţilor particulare. Nu-i de povestit ce am putut găsi acolo, ţi se poate face părul măciucă, dacă nu eşti chel. Majoritatea Facultăţilor vizitate erau Buticuri universitare, care vindeau diplomele cum se vând castraveţii în piaţă. Am ras fără milă şi îndurare, dar au mai rămas, iar mediocritatea, ca fenomen social era aici reciclată. Dar, nu este vorba doar de instrucţie, ci şi de educaţie. Laudacii politici sunt funciar agresivi, iar încrucişarea agresivităţilor, mai ales când Moderatorul nu este moderat, duce la spectacole groteşti. Tinerii cred că îşi compensează deficienţele, limitele, prin „puritatea partinică”, adică lăudându-şi Şeful şi „partida”, fără nici o inhibiţie, adică în delir, încât ajung la limita condiţiei Laudacului, care este Aplaudacul. Spectacolul devine total, ceea ce este cazul mai ales la vârstnici, atunci când doi fosţi colegi aflaţi în alianţă au ajuns să fie în conflict, sau invers, au fost adversari politici dar sunt acum aliaţi. Însăşi „Sfânta Alianţă” riscă să fie bătută, iar din acest spectacol pe viu, adică pe pielea noastră, tinerii oameni politici au numai de învăţat şi nimic de pierdut. Cred că ar putea fi instructivă o Cercetare sociologică prin care să se măsoare statistic Notele primite de toţi oamenii politici în învăţământul parcurs. Iar când este vorba de cercul infractorilor, ar trebui să se calculeze şi numărul anilor de condamnare, pe partide, dar şi sumele de bani furaţi, tot aşa, pe partide. Văd că pluralul „partide”nu mai distinge între „partid” şi „partidă”, ceea ce ar putea ţine de geniul limbii, nu de mediocritatea ei. Iar expresia latină „Aurea mediocritatis”, ar putea fi tradusă în româneşte, de către poliglotul Bulă, prin propoziţia „Aurul le aparţine mediocrilor”

PS Găsesc aici prilejul să îl felicit din toată inima pe domnul Aurescu pentru că a fost numit Ministru al Afacerilor Externe. Am urmărit cu cea mai mare atenţie Procesul cu Ucraina pentru „Insula Şerpilor”, şi am rămas încântat! Iată un om care se află la înălţimea numelui pe care îl poartă!
Tudor Cătineanu

IMAGINI
1. Bogdan Aurescu- La înălţimea numelui său
2. Între 2 steaguri şi 2 întrebări :”Demisie sau demitere!?”
3. “Eiusdem farinae”
4. Aceeaşi generaţie, cu doi poli.
5. O cam scaldă şi cam şovăie!

. .

Fotografie de la Tudor Catineanu.
Fotografie de la Tudor Catineanu.
Fotografie de la Tudor Catineanu.
Fotografie de la Tudor Catineanu.
Fotografie de la Tudor Catineanu.
This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>