A  DOUA  RUNDĂ  PONTA – IOHANNIS

 

 

În limbajul Dialecticii, prima rundă a fost Teza, iar a doua rundă a fost Antiteza. Urmează, în mod logic, Sinteza. La sfârşitul rundei a doua, Victor Ponta, citându-l exact pe Klaus Iohannis, ca un doctorand conştiincios, foloseşte cuvântul „normal”. Tot aşa, ca un bun confrate, după ce Klaus Iohannis a refuzat „negocierea” pentru căştigarea alegătorilor, Liviu Dragnea a respins cuvântul „negociere”, ca pe un „nomina odiosa”, adică un cuvânt drăcesc, pe care un creştin ortodox autentic nu se cuvine nici cel puţin să îl pronunţe. Deci, revenind la prima propoziţie, putem zice că după Teză şi Antiteză, vine în mod normal, sau firesc, Sinteza. Dar, pentru a fi pe înţelesul poporului, ne putem aminti că şi în basmele românilor, numărul 3 are o esenţă sau o funcţie magică, întrucât doar cea de a treia încercare este câştigătoare, respectiv victorioasă. Şi pentru a fi în consens şi cu Religia creştină, menţionăm că şi aici numărul 3 este unul sacru, fiind  intim asociat cu Sfânta Treime, care este aceeaşi, că eşti ortodox, catolic, protestant, sau de alt „neam”. Se pare, însă, că ceea ce se petrece în Ceruri, în logică, sau în basmele românilor, nu este valabil şi în viaţa politică. Aici, monovalentul „SE  POATE” al lui Klaus Iohannis devine bivalent, adică poate că da, poate că nu (ba) va avea loc a treia rundă. Pentru că şi Bulă, în ipostaza lui de oltean, afirmă sigur de sine: „Este posibilităţi care se poate şi posibilităţi care nu se poate”. Că va fi aşa, că va fi altcumva, rezultatul final va fi acelaşi, adică doar unul va fi Alesul, pentru toţi alegătorii, după cum tot Unul este Dumnezeu în Ceruri, pentru toţi credincioşii, fie ei ortodocşi, catolici, protestanţi, sau de alt „neam”.

Cadrul şi formatul dezbaterii au fost în regulă, iar aici  Mădălina Puşcalău l-a bătut de la distanţă pe dublul „voievod” Rareş Bogdan. Întrebările au fost dinainte cunoscute, timpul a fost cronometrat, iar moderatoarea a intervenit şi cu răbdare, dar şi cu fermitate, atunci când dezbaterea risca să o ia razna, către ciorovăială. Aici, postul B1T.V., respectiv Mădălina Puşcalău, au infirmat propoziţia unui  adversar al românilor, care zicea că „Dacă vrei să compromiţi o idee, du-o în România”, ceea ce la prima rundă s-a şi  petrecut. Probabil că în format ar mai fi trebuit să fie introdus şi un timp de rezervă, sau un timp de risc, aflat la dispoziţia Moderatorului, pentru a se putea atinge complet punctajul tematic. Victor Ponta a fost profund nefericit pentru că nu a avut prilejul să-şi expună vastele sale cunoştinţe de Politică Externă, mai ales informaţiile culese, în calitate de Premier, de pe diverse meleaguri, parcurse cu diverse mijloace, fie ele tehnice sau financiare. Poate va completa această lacună la a treia rundă, dacă va fi să fie. Oricum, regretabilă este absenţa unei referinţe la fraţii noştrii moldoveni, sau cei de pretutindeni, care sunt şi ei români ortodocşi, şi nu nişte saşi catolici sau protestanţi.

Premierul Victor Ponta a venit, ca şi la prima rundă, ca un brav soldat, înarmat până în dinţi cu arma documentelor oficiale, cu ştampilă şi semnătură, în care locul central îl ocupă cifrele. Probabil că în călătoriile făcute prin Italia, va fi aflat faimoasa propoziţie a lui Leonardo da Vinci, atribuită şi lui Pascal: „Există atâta cunoaştere adevărată în oricare Ştiinţă, câtă matematică putem introduce în ea”. Numai că autorul acestui enunţ a fost un om de bună credinţă, ceea ce nu este cazul cu Victor Ponta, mai ales acum, în lupta pentru Puterea considerată supremă în stat. Pe propria-mi piele, ca Şef al Radioului Public (S.R.R.) primeam de la Directorul Departamentului Economic, diverse statistici, despre aceeaşi situaţie reală, despre acelaşi fenomen. Cercetând mai atent despre ce este vorba, adică ce se întâmplă cu această „dilatare şi contractare” a cifrelor (Einstein) m-am „dumirit”, cum ar spune Petre Ţuţea. De fapt, diversele statistici se refereau la diverse aspecte sau „bucăţele” ale aceleeaşi situaţii, dintre care unele „bucăţele” erau pozitive, altele erau negative, iar altele erau neutrale, ca apa Iordanului, despre care se spue că nu face neapărat bine, dar nici nu strică. Eu cred că nu strică mai ales pentru răcorirea capetelor înfierbântate. Deci, cu statisticile dânsului, Premierul Victor Ponta poate argumenta (A) absolut orice (sau aproape), dar nu poate demonstra (D) absolut nimic. Părintele Neoretoricii moderne, Chaïm Perelman, un jurist de excepţie, a făcut distincţia clară între demonstraţie (D), care este ştiinţifică, şi argumentaţie (A), care este retorică, încât, în a doua alternativă, nu putem avea decât Opinii, care pot fi mai mult sau mai puţin corecte, dar nu şi neapărat adevărate. Deci, din situaţia reală a economiei româneşti, Premierul Victor Ponta preia numai situaţiile statistice favorabile, care sunt doar „bucăţele”, iar uneori doar „petece” ale întregii situaţii. Or, aici, Victor Ponta speculează avantajul de a fi Prim-ministru, întrucât are în mapă toate informaţiile, cu care îl ia la întrebări pe Klaus Iohannis. Aceste cifre, care par că ne spun totul, de fapt nu ne spun nimic şi ele ne pot duce în eroare, dacă nu sunt cuprinse în întregul din care fac parte. În acest sens, „recesiunea” nu este un cuvânt, ci o realitate demonstrată ştiinţific, printr-o operaţie aritmetică. Faptul că I.N.S. nu a descoperit „recesiunea”, ci a descoperit-o echivalentul european al Instituţiei  statistice româneşti, nu pledează deloc în favoarea obiectivităţii şi a onestităţii Premierului Victor Ponta, de la care aflăm că, totuşi, I.N.S a re-decoperit absenţa recesiunii cu pricina.

Lecuit de experienţa primei runde, Klaus Iohannis a venit şi dânsul înarmat cu documente, cu fotografii şi cópii (accentul pe „o”) ale unor procese verbale. Dezbaterea a căpătat o altă turnură. Primarul Sibiului a devenit tot mai sigur de sine şi la fel de calm, pe când Victor Ponta a devenit tot mai agitat , chiar şi culoarea feţei schimbându-i-se treptat către „feţe-feţe”. Dar, iniţiativele, psihologic şi verbal agresive, au venit tot de la Victor Ponta, pe măsură ce acest tânăr „băiat deştept” a simţit că pierde din teren. Din starea de apărare, Klaus Iohannis a trecut şi în starea de atac, iar finalul a fost în favoarea „Neamţului” cu o replică inspirată şi fără pardon. Traian Băsescu, considerat de Victor Ponta ca fiind Diavolul pe Pământ, şi care minte, chiar îi „trage pe sfoară” pe români,  este acela care l-a numit Prim-ministru pe dânsul, Victor Ponta, şi nu pe el, Klaus Iohannis. Îmi îngădui aici două paranteze finale, privind strategiile la care s-a recurs, în special la carea recurs  Victor Ponta.

1. Felul în care Victor Ponta este foarte atent doar la „fisurile” din prestaţia lui Klaus Iohannis, mă trimite la  J.P. Sartre, la modelul lui cu coala albă de hârtie, peste care a căzut o mică pată din întâmplare. O conştiinţă, orientată critic şi agresiv, vede doar pata, ignorând complet restul alb al colii.În româneşte, este vorba de zicătoarea „A găsi nod în papură şi pete în Soaare” Este vorba de conştiinţa lui Victor Ponta. Prin compensaţie, sau complementar – prelungirea îmi aparţine -, atunci când priveşte noaptea cea întunecată, el nu vede deât stelele, între care Steaua Polară  este Ion Iliescu, iar steaua apusă este Adrian Năstase. Apoi, ca o altă tehnică,  Goebbels ne învaţă că oricare expresie verbală, oricât de incredibilă ar fi ea, trebuie repetată continuu, până când cei ce o citesc sau o ascultă, vor fi convinşi că ea este adevărată. Aşa a făcut şi Victor Ponta cu cei trei (iarăşi 3?) condamnaţi din A.C.L., uitând de cei 28 din P.S.D., uitând prin „ignoratio elenchi”, adică, pe româneşte, prin „a te face că plouă”. Tot aşa a încercat să procedeze cu cuvântul „lozincă” sau „slogan”, cu care a gratulat constant discursul oponentului. Dar, această tehnică este în consens cu faimoasa „Picătură chinezească”, de care a auzit toată lumea, şi pe care Victor Ponta putea să şi-o actualizeze cu ocazia vizitelor sale „tovărăşeşti” în China. Pare uşor straniu ca o aceeaşi tehnică „persuasivă” să fie folosită de un Individ german („neamţ”), deci occidental, dar şi de marele popor chinez şi oriental. Trebuie să existe şi aici ceva ce ţine „UNIRE”, concept central în gândirea re-creatoare a lui Victor Ponta. Tema ar putea face obiectul unei alte Teze de doctorat, care ar trece direct de la scară naţională (creştină şi ortodoxă) la o sară planetară, ultimul concept sintetic fiind UNIREA.GLOBALĂ.  În schimb, Conştiinţa lui Klaus Iohannis este orientată funciar pozitiv şi constructiv, şi tocmai de aceea, dânsul face faţă cu greu unor dispute în care vorbele sunt multe, iar ideile sunt puţine, dacă nu sunt chiar inexistente, rămânând doar nevoia şi iluzia lor.

2. În viaţa mea am stat de vorbă cu mai mulţi oameni, care au ieşit din temniţele comuniste, printre care şi o rudă apropiată. Mi s-au relatat, pe îndelete, tehnicile folosite de organele de specialitate, pentru a obţine de la condamnaţi informaţiile de care aveau nevoie. După venirea lui Nicolae Ceauşescu la putere, aceste tehnici au fost preluate de Securitate, ca „arme” de luptă împotriva „duşmanilor poporului”. Procurorul Victor Ponta a trecut şi pe la Securitate, nu se ştie precis în ce calitate. Probabil că ne va mărturisi cândva în Memoriile sale, actualul, recent promovatul  Ministru al Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu. Pentru mine a fost absolut evident că o parte dintre aceste strategii şi tehnici, nu numai critice, ci şi de persecuţie, au fost folosite de Victor Ponta împotriva lui Klaus Iohannis, asimilat cu un duşman al poporului român, care este şi creştin şi ortodox.

P.S. Am scris acest text fără să citesc nici o referinţă privind Runda a doua a celor doi combatanţi. Deci , textul îmi aparţine şi nu  poate fi,  nicicum şi de către nimeni, acuzat de palgiat! Aviz amatorilor!

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>