SEMNIFICAŢIILE CUVÂNTULUI „UNIRE” ÎN VIZIUNEA LUI Dr. VICTOR PONTA

Lansat la nu mai ştim a câtea lansare a candidaturii domnului Dr. Victor Viorel Ponta la Preşedinţia Româmiei, cuvântul „unire” este cuvântul cheie, care deschide toate uşile, exceptând, probabil, cazematele tăcute ale lui Klaus Iohannis. De acelasi autor A fi om, a fi domn, a fi tovarăş!? A fi sau a nu fi incompatibil Piramida şi mozaicul Apoi, „unire” este cuvântul magic, care vrăjeşte, înlocuind orice retorică aplicată la concret, el fiind un ax al oricărui discurs. În sfârşit, acelaşi cuvânt este şi cuvântul emblemă, care sintetizează, deci rezumă şi totodată uneşte, în aceeaşi mişcare prezentă, atât trecutul glorios, cât şi viitorul fabulos. Cuvântul „unire” este folosit de candidatul Victor Ponta, în cele mai variate contexte, care nu prea au o legătură unul cu altul, sau au o legătură vagă şi îndepărtată. Cuvântul „unire” se referă, mai întâi, la Marea Unire, din 1918. Dar, cum Viziunea istorică a lui Victor Ponta are o amplitudine seculară, acelaşi cuvânt vizează şi anul 2018 Iar anul 2018 nu este văzut doar ca un an aniversativ, ci şi ca unul al refacerii efective a Unirii de la 1918. Dar, această posibilitate a fost deja enunţată de către încă actualul Preşedinte, adică Traian Băsescu, dar , a fost enunţată doar ca o ipoteză, care, ca oricare altă ipoteză, are un anumit grad de probabilitate. Preluând-o, Victor Ponta o prezintă ca pe o certitudine şi se împăunează glorios cu această idee prospectivă. În al doilea rând, cuvântul „unire” este folosit cu referinţă la noi, la toţi românii, care trăim în prezent, între un Trecut glorios (real) şi un Viitor fabulos (virtual). Ne putem aminti aici că pe vremea primei sale Preşedenţii, domnul Ion Iliescu avea în Program două imperative, considerate ca fiind imperios necesare: 1. Prevenirea polarizării sociale, 2. F.S.N.va trebui să fie şi să rămână „Un partid de incoruptibili”Ce s-a ales din cele două proiecte, vedem azi cu toţii, iar unii o simt pe propria lor piele. Polarizarea socială a atins un punct maxim, şi totuşi tendinţa reală mai rămâne, în chip inerţial. În termeni relativi, deci comparativi, cei bogaţi sunt tot mai puţini şi tot mai bogaţi, iar cei săraci sunt tot mai mulţi şi totmai săraci. Bogăţia întregii ţări este aceeaşi, distribuţia ei este absolut inechitabilă. Dar, Echitatea socială este Principiul suprem al oricărei Social-democraţii. Ergo:ori partidul condus de Victor Ponta nu este unul Social-democrat, ori este Social-democrat, dar „Nu şi-a îndeplinit misiunea istorică”, cum se spunea pe vremuri despre un alt Partid. Încât, ”Pomenile”strategice, ale căror iniţiator înclin să cred că este Liviu Dragnea, nu ţin de Echitatea socială, ci de mila creştină, Victor Ponta fiind un credincios profund ortodox, iar Liviu Dragnea fiind chiar decorat în acelaşi sens, de către B.O.R. Deci, NOI, toţi românii, este o vorbă goală sau o vorbă-n vânt. În al treilea rând, cuvântul „unire”are şi o semnificaţie politică, una chiar dublă. Mai întâi, este vorba de unitatea Partidului Social-Democrat, iar idealul acestuia ne trimite volens-nolens la prima trăsătură a Partidului de tip nou, adică P.C.R., acesta fiind „ O unitate de monolit, incompatibilă cu fracţiunea” Dar, cum trăim în Democraţie, vine şi unitatea mai puţin „monolitică”, adică aceea a asocierii mai multor partide, care sintetic formează Stânga. Mai lipsea ca Victor Ponta să îşi propună unirea celor două tendinţe politice reciproc opuse, Stânga şi Dreapta. Cum libertatea de gândire şi de vorbire este consacrată în Democraţie, aici are şi Bulă dreptul să-şi spună punctul de vedere, ceea ce el şi face. Cu referinţă la Dreapta, Bulă şi-a exprimat punctul de vedere pe vremea Preşedintelui Emil Constantinescu. Enunţul lui Bulă, care parodiază un vers al lui Al.Vlahuţă, sună emblematic: „Nu de Dreapta mă cutremur, ci de stângăcia ei!” Dar, cum Bulă este efectiv echidistant şi echitabil, el a elaborat recent şi un enunţ, tot emblematic, referitor la Stânga, adică „Nu de Stânga mă cutremur, ci de nedreptatea ei!” În al patrulea rând, mai vine şi „Unirea în cuget şi simţire”a celor trei mari Puteri ale Statului, adică Legislativă, Judecătorească şi Executivă, toate trei fiind păzite de „Câinele de pază”, adică Presa. Toate patru, asemeni celor patru puncte cardinale, au menirea de a asigura Ordinea de drept a Statului de drept. Ca să evităm aici orice neînţelegere, sau interpretare greşită, trebuie să precizăm că este vorba de „Ordinea de drept” şi nu de Ordinul de „Drepţi!”, folosit în armata poporului nostru. Pe acest plan, Victor Ponta ne asigură că se va despărţi definitiv şi irevocabil de Traian Băsescu, ca în sentinţele judecătoreşti finale. În acest punct delicat, ne paşte, totuşi, o bănuială, ca să nu-i spun „ipoteză de lucru” Dacă într-adevăr, Traian Băsescu este un dictator real, nu numai în reprezentarea adversarului său, adică Victor Ponta, nu cumva ca urarea „A murit Regele, trăiască Regele!” să fie înlocuită cu „A plecat Dictatorul, trăiască Dictatorul!”, cu nuanţarea „Tânărul Dictator” Acestea sunt patru planuri explicite care sunt vizate de cuvântul „unire” Dar, în limba română mai avem şi antonimul „implicit”, respectiv „tacit”, respectiv „mut”. La acest nivel, avem mai multe „uniri”, dintre care este suficient să menţionăm Unirea Baronilor, fie ei locali sau centrali, într-o Uniune tacită., care ar putea fi numită Baroniada, şi al cărei Secretar General ar putea fi Liviu Dragnea. Această Baroniadă ar putea fi o urmaşă post-revoluţionară a Daciadei, de pe vremea Dictatorului Nicolae Ceauşescu. Iarăşi, ca să evităm orice înţelegere greşită, precizăm că este vorba aici de Daciada, nu de Daciana! Vom conchide că toate aceste „uniri” şi „unificări” se intersectează şi se amestecă într-un caleidoscop fără repere fundamentale, respectiv fac un ghiveci de toamnă care poate fi excelent la masa culinară, dar care nu merge nicicum la masa Politicii, care, din rotundă, cum ar trebui să fie, poate ajunge patrată sau cu multiple colţuri ascuţite. Ne mai paşte un gând, adică ipoteza că pe calea acestor multiple unificări, ele însele fiind unificate, se poate ajunge la o situaţie similară cu aceea din Teoria Morţii termice a Universului, aceasta fiind un rezultat al egalizării tuturor temperaturilor din Univers. Teoria , al cărei autor era mai ales un Filosof, a fost infirmată de către Savanţi, cu argumentul că energia termică nu este singura în Univers şi că alte energii, diferite sau diferenţiale, previn acest ultim echilibru mort. Ceea ce este valabil, prin extensie, şi în Universul vieţii politice.

N.B Plasticitatea şi bogăţia limbii române sunt recunoscute. Tocmai de aceea, trebuie să fim atenţi la multiplele înţelesuri ale cuvintelor, uneori ale aceluiaşi cuvânt. Există diferenţe între cuvintele „unire”, „unificare”, „uniune”, „unitate”etc.Dacă le amestecăm talmeş-balmeşi, riscăm să fim ori Anarhişti, ori Dictatori, în Lingvistică, dar şi în Politică.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *