MOBILUL  ŞI  PRETEXTUL

 

Cele două cuvinte, „mobilul” şi „pretextul”, sunt cuvinte obişnuite, cu care ne întâlnim toată ziua, uneori chiar şi noaptea. Cum nu strică să ne uităm uneori şi în dicţionar, luăm „Dicţionarul general al limbii române” al lui Vasile Breban, şi deschidem la cuvintele cu pricina. Aflăm că „mobilul”, ca adjectiv, înseamnă „1. Care se mişcă”, dar, în al patrulea înţeles, ca substantiv neutru, înseamnă „4.Impuls, imbold, scop, obiectiv” (p.632) Trecem la al doilea cuvânt , la „pretext” Aflăm că el provine din latinescul „pretextus”, care însemna „ţesut sau brodat de mai înainte” Azi, însă, el înseamnă „1. Motiv neîntemeiat invocat de cineva pentru a ascunde unul adevărat” (p.816)  Pe această cale, dăm peste problema relaţiei dintre „mobil” şi „motiv”. Ele par să fie şi sunt sinonime, dar cum nu există sinonimie perfectă, între ele trebuie să existe şi o diferenţă. Dacă îl întrebăm pe cineva ce „motiv” a avut ca să facă ceva şi nu altceva, el ne va răspunde în termeni raţionali la întrebare, atât cât poate el. Dacă, însă, îl întrebăm ce „mobil” a avut, în acelaşi sens, cu siguranţă că el se va uita la noi cam lung şi întrebător. În rezumat, mobilul este un motiv care nu este autentic sau adevărat şi de aceea „Dicţionarul” îl asociază direct cu pretextul. Reluând tema din titlu, între Mobil şi Pretext există o relaţie cu totul curioasă:

1 Mai întâi, atât mobilul cât şi pretextul sunt elemente motivaţionale, care stau la baza unei acţiuni. Altfel spus, nu există pretexte pur iluzorii, care ar aparţine sau ar ţine de Nefiinţă, şi de aceea, în definiţie, el este numit „motiv neîntemeiat”

2. Apoi, între mobil şi pretext  există cel puţin trei diferenţe esenţiale: a) Pretextul este dezirabil şi el reprezintă o valoare recunoscută pe plan social, în timp ce mobilul este indezirabil şi el poate fi sau este o non-valoare, o pseudo-valoare şi, mai adesea, chiar o anti-valoare.b) Pretextul, fiind dezirabil, se configurează pe plan conştient, în „conul de lumină al conştiinţei”, cum i se mai spune. În schimb, mobilul se configurează în plan subconştient, şi poate coborî chiar în plan incoştient, deci în umbra sau chiar în „subsolul conştiinţei”c)  De aceea, subiectul care acţionează va invoca şi va clama în spaţiul public doar pretextul care, fiind dezirabil, invocă în mod constant doar Valorile şi Principiile, scrise cu majuscule. În schimb, dar invers proporţional, el va pune în regim de tăcere mobilul sau mobilurile , despre care nu este vorba niciodtă şi nicicum.

3. Acum vine bizareria „dialectică” a relaţiei dintre mobil şi pretext! Exprimată simplu, această relaţie se prezintă aşa: mobilul , indezirabil fiind şi tăcut, activează din umbră pretextul, iar pretextul, la rândul lui, maschează mobilul care îi stă la bază. Deci, aici undeva se află şi înţelesul latin al lui „pretextus”, ca fiind „ţesut sau brodat de mai înainte” Mai ales că, în româneşte „a brodi” bate cam tot în aceeaşi direcţie. În formulare sintetică şi concluzivă: motivul, care este raţional, este fisurat, despărţit în două, încât, la suprafaţă el se prezintă ca pretex, dar în adâncime el este mascat, ca mobil al pretextului.

O excelentă ilustrare a acestei relaţii o putem întâlni în romanul lui Dürenmatt, „Pană de automobil” Personajul principal, Alfredo, om de afaceri fericit, aflat pe „creasta valului”, se întoarce acasă. O pană de automobil îl obligă să se cazeze într-o casă, unde era un grup de jurişti pensionari.. I se propune să participe la un „Joc de-a Tribunalul”, ca inculpat,  şi el acceptă. Procurorul (diabolic) detectează încet mobilul unei crime, de care „inculpatul” a uitat complet, pentru că şi-a ascuns-o în inconştient chiar de la începutul faptei, de la intenţia ei. Întrucât mai are, totuşi, puţină conştiinţă, a doua zi diminaţa, Alfredo a fost găsit spânzurat .Ne trebuie numai puţină atenţie şi putem constata fenomenul cu pricina unde ne aşteptăm,  unde ne aşteptăm mai puţin, sau chiar unde nu ne aşteptăm.

De ce un Şef nou schimbă repede măsurile luate de fostul Şef, care a fost pensionat, sau „restructurat”!? Pretextul zice „Pentru a raţionaliza Instituţia”, iar mobilul tace, dar se subînţelege că ”Pentru a ieşi el, noul Şef, în evidenţă, iar fostul Şef să intre în uitare”, cât mai repede cu putinţă. Soacra nu este de acord cu posibilul ginere. Pretextul zice că „Fata este încă pre tânără (chiar dacă are 18 ani)” Mobilul tace , dar se subînţelege: „Pentru că ginerică are prea puţini bani” Aceeaşi schemă, oarecum fixă, o întâlnim şi la Case mai mari, mai elevate. Guvernul Ponta a dat recent deja faimoasa şi controversata Ordonanţă pe care o putem numi a „Libertăţii celor 40 de zile” Pretextul, formulat explicit de Putere, este : „Pentru a optimiza activitatea Consiliilor locale”, aflate în criză de majorităţi. Mobilul tăcut, dezvăluit de Opoziţie, sună: „Pentru a oferi un cadru juridic traseismului”, şi nu în oricare direcţie, ci în una singură, direcţie confirmată deja statistic. Pe această cale, Libertatea , garantată de „Constituţie”, se poate transforma şi se transformă efectiv în Libertinism şi Libertinaj.

P.S Unuia dintre marii moralişti francezi îi aparţine aforismul „Femeile bătrâne dau sfaturi bune atunci când nu mai pot da exemple proaste” Aici, să vezi încurcătură între mobil şi pretext, că dacă n-ar fi, nu s-ar pomeni, nu s-ar povesti!

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>