SUSPENDAREA  ŞI  SUSPICIUNEA  

 

Venită chiar a doua zi după ce Preşedintele Traian Băsescu ne-a prezentat ultimele Decizii ale N.A.T.O., propunerea de suspendare a Preşedintelui, făcută de Călin Popescu-Tăriceanu, a picat exact „Ca musca-n lapte”sau „Ca nuca-n perete” De fapt, este cea de a treia propunere, iar Preşedintele Senatului, într-o „Viziune” cuprinzătoare, o prezintă ca o finalizare a unei opere istorice, desfăşurată în trei etape. Te poţi gândi că la baza acestei „Viziuni” stă şi un element nuclear, cuprins în basmele românilor, după care, victorioasă în lupta cu Răul este întotdeauna cea de a treia încercare, în care Binele iese victorios. Victorios, urmează să fie aici dânsul, sau mai degrabă Victor Ponta, care locuieşte în Palatul Victoria, cel din Cotroceni fiind ocupat provizoriu şi nelegitim de Diavolul însuşi. Îşi poate găsi aici locul natural  şi zicătoarea ”Satul arde şi baba se piaptănă-n oglindă” Documentul  urmează să fie prezentat Parlamentului de către Preşedintele Senatului, Senatul fiind o Cameră a Parlamentului. Şi cum Călin Popescu-Tăriceanu este înscris în cursa pentru Preşedinţia României, aici s-ar putea ivi o „incompatibilitate” Dar, autorul Propunerii, fiind identificat fără rest cu dictonul „Fiat lux, pereat mundi”, evită cu grijă această posibilă culpă juridică , mărturisind că dânsul „nu ar dori” să fie şi Preşedinte Interimar, lăsându-i această funcţie colegului de „Cameră”, Valeriu Zgonea. Numai că aici nu este vorba de ce vrea sau nu vrea dânsul, ci de ce ne spune Legea. Recent, dar în acelaşi context de abordare a unor probleme grave pentru „Ţărişoara noastră”, dânsul invoca ferm şi cu mândrie clasicul enunţ liberal, cu valoare de imperativ şi emblemă:  „Este permis tot ceea ce nu este interzis” Ne putem întreba simplu ce se poate întâmpla, în acest caz, în domeniile vieţii care încă nu sunt reglementate juridic!?. După logica liberală a domnului Tăriceanu, în acele domenii se poate întâmpla orice, acolo ne putem face de cap. Acolo dispare orice graniţă dintre libertate, libertinism şi libertinaj, cuvinte distincte în oricare „Dicţionar” Spre exemplu, dacă nici Legea şi nici Religia ortodoxă nu ne obligă la o singură căsătorie, atunci putem avea nu 5, ci 15, sau chiar mai multe neveste consecutive.Unii dintre liberali sunt atât de elitari-elitişti-elitarişti, încât uită complet de datele elementare ale Simţului comun şi ale Bunului simţ.

Cât priveşte „argumentele” invocate pentru Suspendare, remarcăm că ele sunt tot 3 (trei) Şi cum nu poate fi vorba aici de Triada lui Hegel, cu fazele Teză-Antiteză-Sinteză, ne-ar putea trece prin cap nu numai gândul influenţei basmelor româneşti, ci şi bănuiala că este vorba de o inspiraţie venită pe Pământ direct din Sfânta Treime .Cât priveşte cele trei argumente, ele sunt absolut superficiale şi chiar derizorii. Primul, cel cu echidistanţa politică necesară , a Preşedintelui, el este vag  şi nu atinge coeficientul de „gravitate” definit de Constituţie. Al doilea, care o invocă pe Corina Creţu, are la bază câteva confuzii şi neînţelegeri „bilaterale”, ca să le numim aşa. Ele sunt în „tranziţie”, adică în curs de lămurire sau de „dumirire”, cum ar zice Petre Ţuţea. Al treilea , care ţine de stil şi expresie, este de-a dreptul hilar, chiar haios. Un lingvist ar putea face inventariul tuturor epitetelor folosite de Premierul Victor Ponta, de la instalarea la Palatul Victoria, până la actualul vis care vizează Palatul de la Cotroceni. Doar şi basmele se ţes şi gravitează în jurul Palatelor. Cu referinţă la epitet, Tudor Vianu ne spune că este figura de stil cea mai săracă spiritual, i-am putea spune şi „săracă cu duhul”, pentru a păstra simetria Cer-Pământ. Deşi la sfârşit, să deschidem acum şi „Dicţionarul general al limbii române” al lui Vasile Breban. Iată înţelesurile cuvântului cu pricina, definit ca verb, adică „a suspenda”: „1.A atârna. 2.A întrerupe (temporar) o activitate. 3. (Jur.) A întrerupe cursul unei judecăţi, al unei executări, sau urmăriri penale. 4. A opri apariţia unei publicaţii periodice. 5. A îndepărta pe cineva din serviciu pe timp limitat” (p.1012) Înţelesul cel mai apropiat de tema-problema menţionată pare să fie înţelesul nr.2. Căci „a atârna” înseamnă şi „a spânzura”sau „a trage în ţeapă” pe cineva, ceea ce nu este, sau nu mai este cazul. Iar celelalte sensuri îl particularizeazăpe cel de al doilea.  Este interesant că exact după acest verb, vine substantivul „suspiciune”, care are şi el câteva înţelesuri: „Lipsă de încredere, nesiguranţă, îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea, onestitatea faptelor sau intenţiilor cuiva; bănuială, neîncredere” ( Idem)  După părerea noastră, în cazul pe care îl discutăm, între Suspendare şi Suspiciune există o corelaţie internă. Care este natura acesteia, vom vedea în alt text.

P.S. Polaritatea Cer-Pământ ne poate duce, în vizunea autentică a lui Mircea Eliade, la „Axis Mundi”, adică la polaritatea Sacru-Profan, respectiv Sus-Jos. Ambele cuvinte , adică „suspendare”şi „suspiciune”, încep cu prefixul „sus”, care, dacă îl scriem cu majuscule şi îi eliminăm ghilimelele, devine SUS.

 

 

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>