OCHIUL LUI DUMNEZEU

 

 

La Biserică m-a dus pentru prima dată Moşu Pompei, căruia tatăl meu, Victor, îi spunea Tucu. Tata fiind plecat în război, Moşu m-a dus la Biserica din Ocniţa, unde mă ţinea între picioarele lui, aşezat pe o laviţă. Aveam vreo 3-4 ani şi nu mi-a rămas nici o amintire de atunci.După ce ne-am mutat în comuna Teaca, m-a dus la Biserica ortodoxă Mama Silvi (Biba), care era adânc şi cu adevărat credincioasă. Duminica, în timpul Slujbei, mă lăsa la intrarea în Biserică, cu gândul de a rămâne acolo numai cât doream eu. În interiorul Bisericii mă impresionau mai multe elemente, dar mai ales „Ochiul lui Dumnezeu”, care era prezent într-un triunghi aşezat în punctul cel mi înalt al altarului. Acasă am învăţat trei Rugăciuni, pe care le spuneam după un anumit ritual, „Tatăl Nostru”, dimineaţa, iar „Îngerelul”, seara. La Teaca, locuiam într-o casă mare, care avea toate acareturile, inclusiv un pod imens şi o pivniţă pe măsura nevoilor unui adevărat gospodar, cum era tata Victor.

Îmi amintesc ca şi cum ar fi acum, că, având vreo 5 ani, m-am dus la mama şi , cu un sentiment de îngrijorare, am întrebat-o cam aşa: „ Mamă, dacă mă urc în podul casei , care are acoperiş, chiar şi dacă eu stau acolo ascuns, Dumnezeu mă vede!?” Mama îmi răspunde simplu: „Sigur că te vede” Eu plusez: „Bine, bine, mamă, dar acoperişul podului nu este stricat, că l-a reparat tata, cu tetea Sandu, de la Podul Hreanului, şi nu mai plouă prin el, pentru că nu mai are nici o crăpătură!” Mama îmi răspunde că Dumnezeu mă poate vedea şi prin acoperişul prin care nu plouă. Dar, nu mă las eu cu una cu două şi plusez mai tare: „Bine, bine, mamă, dar dacă mă ascund în pivniţă, care e foarte adâncă şi peste care stă toată casa, oare şi acolo mă vede Dumnezeu!?”  Ca să încheie odată problema ivită, mama Silvia îmi răspunde scurt şi cuprinzător : „Şi în gaură de şarpe dacă te-ai ascunde, Dumnezeu tot te vede, chiar şi acolo” M-a încercat brusc un sentiment ciudat de ruşine, ca şi cum aş fi apărut gol în faţa cuiva străin. Ceva mai târziu, ca adolescent, amintindu-mi de acea scenă cu mama, îmi ziceam că trebuie să fi făcut eu o boacănă, pe care o ascundeam părinţilor şi încercam să văd dacă o pot ascunde şi de Ochiul lui Dumnezeu. Cu toate eforturile memoriei, nu mi-am adus aminte de boacăna făcută, deşi ele erau destul de multe, sau poate tocmai de aceea, ne-ştiind pe care să o aleg, ca pricină a întrebării mele  Mult mai târziu., ca student, l-am citit pe Hegel şi am rămas impresionat de interpretarea dată de. Hegel scenei din Paradisul originar, în care Adam şi Eva au gustat din Pomul cunoaşterii Binelui şi Răului, la îndemnul şarpelui. Părinţii originari erau înfăţişaţi în pictură cu două frunze de viţă de vie care le acopereau sexele.Hegel conchide că odată cu capacitatea cunoaşterii, apare şi sentimentul Pudorii, acesta fiind primul sentiment care îl defineşte pe om ca om, deci ca fiinţă distinctă faţă de restul vieţuitoarelor. Pudoarea este doar o ipostază a Ruşinii, iar dacă prima se referă mai ales la trup, a doua se referă la toate celelalte acte nevrednice sau păcătoase ale omului, de care se cuvine să ne fie ruşine.

Cu toate metamorfozele lui, sentimentul religios m-a însoţit de-a lungul întregii vieţi, până acum. Din când în când, în anumite situaţii critice ale vieţii, îmi vine din adâncul fiinţei o Rugăciune, cea de a treia, învăţată în copilărie, tot de la mama Silvia, rugăciune pe care o rostesc în limbaj interior: „Doamne, Doamne, ceresc Doamne / Noi pe tine te rugăm / Luminează a noastră minte / Lucruri bune să-nvăţăm / Că tu eşti stăpânul Lumii / Şi al nostru Tată eşti / Şi pe toate cele bune / Numai tu le împlineşti”

PS  În aceeaşi perioadă a copilăriei, m-am întâlnit şi cu reversul temei, deci cu Umbra Celui Întunecat, a cărui primă ipostză a fost Şarpele, dar la asta mă voi referi altă dată .

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>