TUNELUL  CA  METAFORĂ

 

 

După 1989, în comunicarea cotidiană, în Mass-media, dar şi în Cultură, au apărut câteva metafore. Ele pot fi numite metafore epistemice, întrucât au mai degrabă o funcţie de cunoaştere decât una expresivă, respectiv poetică. Ele au şi o funcţie practică, terapeutică, întrucât ne spun sau ne sugerează „Ce-i de făcut” Nu se ştie cine anume le elaborează, deci ele sunt anonime, ca şi proverbele şi zicătorile. Pe bună dreptate, ele sunt puse pe seama lui Bulă, geniul anonim al poporului român, responsabil cu Umorul, uneori chiar şi cu Râsu-plânsu.

Una dintre primele metafore a fost aceea cu „Tăierea cozii câinelui” Copil fiind, am asistat la astfel de „tăieturi”, care numai epistemologice nu erau. Aici sunt două posibilităţi: să-i tăiem câinelui coada chiar de la baza ei, adică dintr-odată şi definitiv, sau să i-o tăiem treptat, gradual, plecând de la vârful ei.În această a doua situaţie, câinele se obişnuieşte, îl doare mai puţin, deci capătă „experienţă” Prima alternativă implica şi aplicarea punctului 8 al „Declaraţiei de la Timişoara”, punct potrivit căruia, unii „tovarăşi”, fie ei şi „cozi de topor”sau nu, urmau să fie „tăiaţi” de pe lista viitorilor Şefi cu destinele altora. Dar, mai este şi alternativa de a lăsa câinelui coada netăiată şi se pare că aceasta a avut câştig de cauză, un argument statistic fiind aici şi înmulţirea câinilor şi căţeilor, pe întreg cuprinsul Patriei noastre. Substantivele „câine” şi „căţel” pot fi luate la propriu sau la figurat, ca şi în faimoasa fabulă a lui Grigore Alexandrescu, care se încheie cu corolarul: „Noi vrem egalitate, dar nu între căţei”

Mai persistentă şi mai frecventă este metafora epistemică a Tunelului, care are mai multe funcţii şi finalităţi. Tunelul a apărut ca o metaforă a Tranziţiei , în cazul nostru, de la Societatea socialistă la nu se ştie care nouă Societate. Aceasta înseamnă că şi acum Tunelul este încă în construcţie. Să-i reliefăm câteva dintre proprietăţi:

1. Tunelul se construieşte în mediile subpământene, indiferent dacă traversăm un munte, sau coborâm sub nivelul acvatic, fie acesta râu sau mare, cum este Canalul Mânecii , să zicem. Zona subpământeană îi aparţine lui Hades, iar cel ce intră pentru prima dată într-o mină, este încercat de sentimentul dispariţiei posibile, chiar iminente, la orice mişcare.

2. Fiind construit în mediul întunericului,  Tunelul are o intrare şi o ieşire, de unde şi componenta metaforei cu „Luminiţa de la capătul Tunelului” Aici, părerile sunt diferite şi adesea sunt contradictorii. Oricâte şi oricare ar fi, ele sunt reductibile la patru răspunsuri: „Luminiţa se vede”, „Luminiţa nu se vede”, „Luminiţa se întrevede”, „Luminiţa apare şi dispare imprevizibil”, după modelul „Uite, Popa, nu e Popa”

3. Dacă are o intrare, dar nu are şi o ieşire, înseamnă că Tunelul a devenit un Labiruint. Ca şi în Labirintul mitologic, este nevoie şi aici de un „Fir al Ariadnei”, de unde pleacă şi faimosul „Fir roşu” Dar, aici nu ne interesează culoarea, ci funcţia acestui Fir, care este găsirea Ieşirii. Firul Ariadnei este azi Strategia, care poate fi pe termen scurt, mediu sau lung. Strategia este un ansamblu coerent de măsuri, luate în diverse domenii. Măsurile sunt diferite, dar trebuie să fie şi corelate, pentru că ele se pot stimula, dar se pot şi limita, sau chiar se pot anula reciproc. S-a dat ca măsură „Ordonanţa” cu „traseismul”, care este şi el un fel de „tranziţie” Ce efecte poate avea „Ordonanţa” pe termen scurt, mediu sau lung!?. Şi sunt aceste efecte benefice, duc oare la „Luminiţa” cu pricina!? Unii zic că „da”, alţii zic că „ba”, cei mai mulţi se abţin, sau răspund şi îşi răspund în taină.

4. Dacă o măsură nu duce-conduce la un efect benefic, urmează transferul de răspundere. Adică, Strategul însuşi şi „gealaţii” lui consideră că nu el este vinovat şi responsabil, ci ceilalţi., indiferent care vor fi fiind ei. Aceştia, lucrând în umbră, i-au tăiat „Firul”, sau l-au folosit pentru „ţesături” colaterale, sau i-au făcut noduri inutile , sau etc. La fel, se poate pune legitim întrebarea: ce efecte directe şi indirecte poate avea „Amnistierea fiscală”!?

5 Iar aici urmează şi continuă războiul Opiniilor, după modelul activ folosit de Hobbes în al său „Leviathan”, adică „Războiul tuturor împotriva tuturor”, dar şi după modelul contemplativ, descris în zicătoarea românească „Satul arde şi baba se piaptănă în oglindă” Iar Tunelul rămâne deocamdată, adică până una-alta, fără Luminiţă.la capătul lui terminal.

 

 

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>