SECVENŢĂ MEMORIALĂ

SECVENŢĂ MEMORIALĂ,

 

 

Moşu Pompei, bunicul meu dinspre Tata, nu prea era povestelnic, dar ce spunea dânsul era cu tâlc şi era memorabil. Aveam vreo 14 ani, eram într-un cerc al rudelor apropiate, când Moşu Pompei ne-a evocat două secvenţe istorico-politice. Era într-un an al alegerilor şi. în satul Ocniţa a sosit un liberal. S-a interesat care sunt fruntaşii satului, Moşu Pompei fiind unul dintre ei. S-au întâlnit la Primărie, fruntaşul liberal s-a interesat de nevoile satului, iar apoi a început să promită că va face şi aia, şi aia, şi aialaltă. Apoi, un grup de fruntaşi ai satelor din preajmă a plecat cu trenul la Cluj. Acolo a avut loc o festivitate imensă, cu discursuri, cu dansuri şi cântece, cu mâncare şi băutură pe îndestulate. Oamenii s-au întors pe la casele lor, i-au votat pe liberali, aşteptând apoi să primească ajutoarele promise. Nu a venit nici un ajutor de nicăieri, nici cerut, nici necerut de comunitatea sătească. Oamenii s-au împăcat cu gândul că asta-i situaţia şi alta nu-i. Moşu Pompei nu avea memoria anilor, dar ne povesteşte, mai departe, cum după câţiva ani a sosit în sat un alt domn, care era naţional-ţărănist. Povestea se repetă , numai că fruntaşul naţional-ţărănist, stând de vorbă cu fruntaşii satului, începe printr-o critică dură a liberalilor, despre care spune, acuzându-i vehement, că sunt nişte mincinoşi. Dă asigurări că dânşii, fiind membrii ai  Partidul Naţional Ţărănesc, au chiar în Programul Partidului ajutorarea ţăranilor şi  înflorirea satelor româneşti. El reia toate promisiunile uitate de liberali, la care adaogă şi alte promisiuni, pe măsura nevoilor vitale ale satului românesc şi a înfloririi acestuia.  Mai departe, toată povestea se repetă aidoma, ca la carte. Drumul la Cluj, festivitatea derulată între discursuri şi dansuri, prea-plinul meselor şi întoarcerea acasă. Ca şi în secvenţa precedentă, vine şi aici aşteptarea, apoi zădărnicia ei şi, în cele din urmă, vine şi resemnarea. Îmi amintesc şi acum replica finală a Moşului Pompei: „Dă-i dracului, că toţi erau nişte mincinoşi!”

P.S. Fiind memorială, cred că secvenţa este şi memorabilă!

 

This entry was posted in Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>