MAXIME REGALE

 

                           MAXIMELE  REGINEI  BRETT ( 10 )

 

 

Ultima „Maximă” din „Decalogul” Reginei Brett ne spune, într-o formă generalizată, că „PRIETENII SUNT FAMILIA PE CARE NOI ÎNŞINE NE-O ALEGEM”

Ca şi în alte situţii, consultăm „Dicţionarul general al limbii române” al lui Vasile Breban unde aflăm că acest cuvânt vine de la bulgărescul „prijaten” şi că el înseamnă: „Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune  bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei şi concepţii comune; amic”(p.818) „Dicţionarul”mai adaogă „Iubit, amant”, acest înţeles echivoc şi aluziv fiind foarte frecvent mai ales azi. Deci, de la bun început trebuie să distingem între „prieten” şi alte cuvinte , cu care se poate intersecta: „coleg”, „camarad”, „confrate”, „cunoştinţă” (chiar apropiată) etc.Cândva, la începutul maturităţii, mi-am cristalizat un gând  care poate fi formulat chiar aforistic:”Dacă în viaţă ai prieteni cât să îi poţi nu măra pe cele 10 degete de la cele două mâini, atunci, la acest capitol, eşti un om norocos” Experienţa de viaţă de după aceea nu mi-a dat motive să îmi schimb gândul. O primă şi exemplară caracterizare a relaţiei de Prietenie ne-o oferă (prieteneşte sau nu) Platon în Dialogul „Lysis”Am modelat concepţia şi conceptul de Prietenie al lui Platon cam aşa:

Două Persoane, adică Petru (P1) şi Pavel (P2) stau pe o linie de plecare, asemeni atleţilor la un concurs. Numai că ei vor alerga nu pe terenul neted al sportivilor, ci pe suprafaţa „zbârcită”a Vieţii. Dacă ei nu pornesc, ci numai stau, riscă să devină statui sau stătuţi, iar Prietenia lor nici nu poate începe. Unul dintre cei doi trebuie să pornească, să facă primul pas.Nu are importanţă cine face primul pas, P1 sau P2, şi nici cât de mic sau de mare este pasul făcut. Să zicem că primul pas l-a făcut P1. Ce va face acum P2? El are alternativa să nu facă nici un pas, să rămână pe loc, adică locului.Dar, în acest caz distanţa dintre ei se fixează şi chiar creşte, mai ales dacă P1 mai face un pas înainte, şi nu înapoi, pentru a-l activa cumva pe P2..Ca exemple, P1 a plecat la oraş, iar P2 a rămas în sat, P1 a plecat „Afară”, chiar peste „Baltă”, iar P2 a rămas în Ţară şi tot la ţară , adică în sat. În ambele situaţii, Prietenia nici nu poate începe, dacă ea nu exista deja. Să zicem atunci că, stimulat de P1, P2 face şi el un pas. Aici apar câteva alternative. Mai întâi, P2 poate face un pas mai mic decât acela al lui P1. Dacă situaţia se repetă, aflându-se amândoi în mişcare, distanţa dintre ei creşte, iar prietenia este exclusă. Apoi, P2 poate face un pas egal cu acela a lui P1, ajugându-l din urmă., încât tot P1 trebuie să facă noul pas, să aibă iniţiativa.Dar, în acest fel, P1 devine Vioara întâia, iar P2 rămâne Vioara a doua, ceea ce iarăşi periclitează Prietenia.În sfârşit, P2 poate face un pas şi jumătate. Astfel, el l-a ajuns pe P1, dar l-a şi depăşit cu o jumătate de pas. Prietenia începe  acum, dacă P1, ajuns şi depăşit, face şi el tot un pas şi jumătate faţă de P2. Pe această cale, între cei doi parteneri de drum apare o relaţie de egalitate, însoţită de o non-egalitate. Tocmai jumătatea de pas este aceea care generează continu şi tot continuu corectează non-egalitatea dintre cei doi , care, parteneri de viaţă  fiind, devin şi prieteni. Pe această cale sunt prevenite şi complexele, fie ele de inferioritate sau de superioritate (care tot „complexe” sunt). În cazul sportivilor aflaţi în concurs, fiecare se străduie să facă paşii cei mai mulţi (şi mai iuţi) pentru a ajunge primul pe Podium. Iar aici apare şi drama celui de al doilea, care este o altă temă.

Nu poţi fi prieten cu oricine. Oricât de multe ar fi diferenţele dintre doi oameni , ele nu pot fi prea mari (de la Cer la Pământ) şi trebuie compensate prin alte note esenţiale şi comune..Diferenţele dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă, la nivel de instrucţie erau chiar foarte mari. Dar îi legau Limba română –care pentru Nichita Stănescu este o Patrie-iubirea tradiţiilor , dar şi geniul lor creator, care era şi unul fratern.

În „Maxima nr. 10”, accentul cade apoi pe ideea de Familie. Avem mai întâi Fmilia ca relaţie între Soţ şi Soţie. Mai avem apoi multe alte Familii , de la  „familia de albine”până la „familia de cuvinte” De ce nu ar fi atunci posibilă şi o „Familie de prieteni”!? Ea poate fi şi una degradată, iar atunci dăm peste „gaşcă”, „grup infracţional”, „mafie” şi alte minuni asociative.

„Maxima nr. 10” pune accentul pe caracterul liber al alegerii Familiei de prieteni.Şi Soţul şi Soţia  s-au ales la început „liberi şi nesiliţi de nimeni”, dacă ceea ce declară ei este adevărat. Dar, urmaşii lor nu vin pe lume tot liberi , în sensul că venirea sau nevenirea nu stau în deliberarea şi alegerea lor, ci în aceea a părinţilor. Or, în Familia de prieteni poţi intra sau nu, şi, odată intrat, poţi rămâne sau te poţi retrage, fără acte oficiale de divorţ.

Istoria reală,  dar şi Mitologia ei ilustrează relaţia de Prietenie prin cazuri exemplare, de la „Poemul lui Ghilgameş” („A murit Enkidu, prietenul meu cu care vânam lei”), prin  Dioscurii Castor şi Polux, până la cei doi prieteni din Maramureş: „Măi, prietene, eu şi tu / Veşnic n-om vedea Raiul / Fii , Raiule sănătos / Noi vom merge mai în jos / Fii, Raiule, cu plăcere / Noi tot pe din jos vom merge”

 

 

NOTĂ. Şi astăzi, a treia zi consecutiv, fix la ora 4 fără un minut, s-a luat curentul electric inclusiv de la Computer. O pagină din textul scris deja, dar nesalvat, a intrat în Neant, dar, nu în acela al lui Sartre, care mai are, totuşi, un rost. Am rezumat partea dispărută. Peste o zi sau două, voi încerca o sinteză a celor „Zece Maxime” ale Reginei Brett. Pe cititori îi rog în continuare să opteze pentru una dintre ele, prin simpla menţionare a numărului ei..

 

 

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>