Mai multe ipoteze şi un singur mort

 

MAI  MULTE  IPOTEZE  ŞI UN SINGUR  MORT

 

 

 

În ziua de 17  iulie, domnul  Nae Nicolae, Preşedinte al „C.F.Ştefăneşti”, a decedat într-un accident de maşină. Maşina pe care o conducea a fost zdrobită de un tren, când trecea  peste calea ferată, pasajul fiind închis.

Aceasta este o informaţie obiectivă şi în esenţă completă. Ea respectă Regula celor 5 W, care cere răspunsul la 5 întrebări: cine, ce, unde, când, de ce a făcut ceva sau altceva? Răspunsul la primele 4 întrebări este de regulă simplu de dat, prin constatarea directă, „ad oculos”. Informaţia poate fi îmbogăţită, mai întâi prin martorii direcţi. Aici, martorii direcţi erau cetăţenii aflaţi în alte maşini, care stăteau la coadă. Aşa aflăm că circulaţia automobilelor era oprită în faţa căii ferate, pe care urma să treacă trenul. În zona de intersecţie a drumului (Şoseaua Petricani) cu calea ferată erau închise barierele, celelalte semnale, cromatice şi acustice, funcţionând şi ele. Tot de la martorii direcţi aflăm că cel care se va adeveri a fi cetăţeanul Nae Nicolae, la volanul unei maşini foarte puternice, a trecut pe lângă coada maşinilor adunate deja şi a forţat trecerea peste calea ferată. Secunda nenorocirii vine şi impactul se produce. Aici mai pot fi adăugate şi alte informaţii, din surse directe sau indirecte, toate fiind menite să răspundă la primele patru întrebări. De exemplu, mecanicul recunoaşte că a văzut maşina, în ultimele secunde şi a frânat, dar era deja prea târziu.

 Numai că rămâne deschisă a cincea întrebare, adică „De ce?”, iar aici lucrurile se complică. Informaţia obiectivă este însoţită şi riscă să fie chiar înlocuită, de diverse interpretări, unele rezonabile, altele fanteziste. Toate se raportează la acelaşi fapt, dar ele îl vizează şi pe autorul faptei, adică pe Nae Nicolae, iar aici opiniile se distribuie în două categorii: pro şi contra. Să ilustrăm, mai întâi, cercul lui pro.

1. Omul era „căzut pe gânduri”, cum zice unul dintre primarii locali. Omul are o fetiţă, care suferă de o boală gravă şi chiar acum soţia dânsului se află în Israel pentru tratamentul fetiţei. Mai adaugă primarul şi că o nenorocire nu vine niciodată singură, ceea ce credem şi noi că este adevărat. Oricum, „căderea pe gânduri” este cauza care explică şi justifică totodată, ocolirea cozii de maşini şi forţarea porţii inchise.

2. Vine ulterior şi o altă informaţie, chiar de la soţia defunctului. Exact în acea secvenţă fatidică de timp, dânşii vorbeau la telefon, desigur despre fetiţă şi despre tratament. „Căderea pe gânduri” se asociază deci  şi cu tulburarea sufletească.

3. Aflăm ulterior şi că Nae Nicolae urma să se întâlnească degrabă cu Vasile Turcu, pentru a rezolva unele chestiuni legate de fotbal. Şi cum fotbalul românesc este o problemă de interes naţional, graba este legitimă şi justificată. În pofida zicătorii, tot româneşti, „Graba strică treaba”, aici, prin excepţie, graba explică şi totodată justifică fapta petrecută.  Ca şi în interpretările anterioare, explicaţia este cauzală, justificarea este morală.

4. Mai apare şi ipoteza că în acest caz ar putea fi vorba de o sinucidere. Bănuiala este alimentată şi de numărul mare – în ultima vreme – al cazurilor de sinucidere. Ca şi de constatarea, statistic confirmată, că sinucigaşii fac parte sau din categoria celor foarte bogaţi (mai puţini) sau din categoria celor foarte săraci (mai mulţi). Dar ipoteza este respinsă chiar de către fidelii lui Nae Nicolae.

5. În ultimă instanţă, intră în joc şi „vocea” Ghicitoarei-Vrăjitoare. Trenul de la Bucureşti şi maşina de acasă, ar fi plecat exact în aceeaşi secundă. Încât, întâlnirea lor era deja pre-determinată, intrând în ecuaţia Destinului. Destinul este un Cerc, dar nu unul „vicios”, ci unul fatal, adică implacabil şi ireversibil. Aceeaşi „voce” o regăsim şi la o moderatoare de la Realitatea-3:  în 17 iulie se împlineşte exact un an de când  Nae Nicolae a dat primul şi ultimul său interviu, spre deosebire de confratele său din Pipera, Gigi Becali, care a fost şi rămâne omniprezent pe „Sticlă”.

Dar, aici se iese deja din sfera faptei, care este precis circumscrisă şi este abandonată ipostaza lui Nae Nicolae, ca şofer aflat la volan. Începe seria de portrete şi elogii, în care defunctul este lăudat pentru modul în care combina bogăţia cu generozitatea, curajul cu grija (atenţia), seriozitatea cu distracţia etc. Aşa aflăm că la un joc de table, Nae Nicolae a câştigat o sumă imensă de bani de la prietenul dânsului, Gigi Becali (eiusdem farinae), sau că, spre surpriza soţiei, a construit o ruletă din prăjituri.  Ultima informaţie se referă la sicriul decedatului, sicriu cică dotat cu aer condiţionat şi cu un geam, probabil un ultim elogiu adus transparenţei, ca imperativ al vieţii şi al comunicării.

La cele 5 puncte, reprezentanţii poziţiei contra pot răspunde şi au şi răspuns chiar punct cu punct. Nu este cazul să facem o sinteză a acestor opinii. Putem face, în trecere, doar câteva observaţii.

Regulamentul circulaţiei rutiere recomandă ca în caz de oboseală sau de stres (inclusiv de „cădere pe gânduri”) şoferul să nu  plece de acasă, sau, dacă a plecat, să ”tragă pe dreapta” (iar aici „dreapta” nu are o conotaţie politică).

Apoi, acelaşi Regulament interzice conversaţia la telefon în timpul şofatului. Oricât de distributivă ar fi atenţia cuiva, ea poate avea scăpări, sau „inhibiţii negative”, cum le numea Pavlov, pe „pielea” câinilor lui.

În sfârşit, urgenţa întâlnirii cu domnul Turcu putea fi soluţionată (amânată, reprogramată) sau de  acasă, sau de pe drum, printr-un mesaj scurt. Nu vedem care întâlnire nu poate fi amânată, sau re-programată, exceptând întâlnirea cu bunul Dumnezeu, la Judecata de apoi (întâlnire la care Gigi Becali visează şi treaz şi în somn).

 Dar, o sinteză a poziţiilor contra este configurată pe „Sticlă” în soarta pe care Nicu Nicolae o are în Lumea lui Banciu. Nu pot să-mi dau seama ce soartă va avea dânsul în Lumea de Apoi.

 Încercăm acum să ne mişcăm cumva între pro şi contra, avînd în vedere că fapta este una, iar agentul faptei  – acum, mortul – este tot unul.

O juristă inteligentă face observaţia că, după părerea dânsei, nu este pentru prima dată când Nae Nicolae face ce face, adică ocoleşte coada maşinilor adunate şi „taie” calea ferată interzisă. Este însă pentru prima – dar şi ultima – dată când personajului i se întâmplă ce i s-a întâmplat. Eminenta juristă se bazează pe intuiţie, iar intuiţia nu este un „martor direct”, dar ea poate fi un amestec infailibil de inducţie şi deducţie, o „deducţie concentrată” (D.D.Roşca). Dacă generalizăm intuiţia, ajungem la părerea că a fost în obiceiul , devenit „nărav”, al lui Nae Nicolae, să încalce  Regulile. Iar dacă o Regulă de circulaţie este încălcată la vedere, în văzul lumii, putem presupune cum a încălcat dânsul alte Reguli, în „culisele vieţii”, sau „în linişte”, cum ar spune cineva, nu spunem cine. Numai aşa ne putem explica averea fabuloasă pe care a adunat-o într-un mediu tot mai generalizat de sărăcie, mediu în care -ca „Rege al milionarilor”- îşi poate îngădui luxul de a fi „generos”. În cartea Grădina lui Epicur, Anatole France analizează psihologia acestui „generos”, care se bazează funciar  pe orgoliu şi vanitate. Şi la acest capitol, nu numai la jocul de table, Nae Nicolae a fost un partener, un „frate de cruce” al lui Gigi Becali. Deci, povestea începe să aibă şi un caracter statistic, intuit de jurista noastră. Aveam cam 13 ani când tata Victor – un fel de Moromete al Ardealului – mi-a spus: „Prostul fură încălcând Legea, de aceea el este prins şi băgat la închisoare. Deşteptul fură acoperit de Lege, de aceea lui nu i se întâmplă nimic rău”. Evident că am rămas cu „gura căscată”, dar, cu trecerea timpului, am văzut câtă dreptate avea tata Victor, care se referea chiar la „băieţii deştepţi”.

Dar, reprezentanţii grupului pro nu cedează şi recurg la ultima redută de apărare a „clientului” lor: de vină este întâmplarea. „Argumentul” este atât de subtil, încât aici trebuie să recurgem la ajutorul lui Aristotel. Întâmplarea mai poate fi numită şi „accident”, sau „hazard”. Oricum am numi-o, Aristotel afirmă că întâmplarea nu are fiinţă, întrucât ea poate să fie, dar la fel de bine poate şi să nu fie, deoarece ea nu conţine nici o Necesitate. Mai departe, el defineşte norocul ca pe o întâmplare fericită, iar nenorocul tot ca pe o întâmplare, dar una nefericită (Fizica). Acum, dacă stai pe loc şi nu faci nimic, nu te paşte nici norocul, nici nenorocul. În acest caz, tu esti o iarbă, norocul fiind calul alb, nenorocul fiind calul negru. Ca să ai noroc trebuie să acţionezi, iar Nae Nicolae era un om de acţiune, chiar unul curajos, cum  remarcă şi grupul pro. Numai că, tratând despre curaj, tot Aristotel observă că acesta este o virtute, care este încadrată de două vicii: în stânga este viciul lui „prea puţin” sau al absenţei, care aici este laşitatea, iar în dreapta este viciul lui „prea mult” sau al excesului, care aici este temeritatea. În limbajul religios al lui Gigi Becali, Curajosul este, ca şi Isus Hristos, răstignit între doi „tâlhari”, Laşul şi Temerarul. În limba română, temerarul are „curajul nebunului” şi el nu se teme de nimic, nici chiar de Nimic. Zicătoarea românească „Ce-i prea mult nu-i sănătos” este ignorată complet de către temerar. El merge chiar invers, pe cât mai mult, mai ales când este vorba de bogăţie. Aici el transferă bogăţia lui „a avea” asupra lui „a fi”. Eul lui se dilată concomitent cu bogăţia, încât ajunge să dea curs enunţului lui Sartre: „Fiecare eu tinde să devină Dumnezeu”. Şi cum bunului Dumnezeu nu i se poate întâmpla nimic (mai ales ceva rău), nici mie, Nae Nicolae sau Gigi Becali, nu mi se poate întâmpla nimic, mai ales ceva rău. Un jurnalist observă cu bun simţ şi la „obiect”: „Totul li se cuvine, pot să facă orice”. În expresia aceluiaşi jurnalist, este vorba de „forţarea norocului” şi de „aroganţă”. Numai prin aroganţă, poţi să treci pe lângă o coloană de maşini, în care confraţii tăi şoferi ştiu să aştepte. Dar, nenorocul nu ţine de hazardul pur, el are şi o secretă „raţiune statistică”, exprimată simplu prin zicătoarea românească despre ulcior, care nu merge de mai multe ori la aceeaşi fântână.

Dacă abaterea de la Regulile existente devine o Regulă, cea din urmă va fi, mai devreme sau mai târziu, sancţionată, fie pe calea Legii juridice, ca în cazul lui Gigi Becali, fie pe calea întâmplării ca accident, ca în cazul lui Nae Nicolae. În romanul Pană de automobil, al lui Dürrenmatt, personajul principal, şofer şi patron totodată, este sancţionat, plecându-se de la o simplă, nevinovată „pană” (accident). În cazul nostru,  nu trenul ca atare, ci mersul regulat al trenului devine „Judecătorul” terestru şi statistic. După Judecata de apoi, cei doi prieteni şi parteneri (Nae şi Gigi) pot juca table în eternitate. Poate vor învăţa atunci şi acolo – indiferent de „etajul” la care vor ajunge – ceva din înţelesul pozitiv al Regulii, ca şi din cele două modalităţi în care abaterea de la Regulă poate fi sancţionată pe acest Pământ.

COROLAR: Oricum, alternativa Mai multe ipoteze şi un singur mort este preferabilă alternativei Mai mulţi morţi şi o singură ipoteză. Mai ales că, vorba lui Hamlet, poţi fi şi un „mort în viaţă”, iar acesta nu este doar o fantomă, ci poate avea chiar o frecvenţă statstică  reală, dar şi semnificativă.


This entry was posted in Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

4 Responses to Mai multe ipoteze şi un singur mort

  1. Victor Popescu says:

    Dle Profesor,
    Citindu-vă analiza, mă tot gândeam de ce morțile (violente sau nu) notabilităților fascinează atât de mult. Și mi-a venit în minte o ipoteză citită pe undeva, a unui cercetător media. El spunea, simplu formulat, că știrile negative despre VIP-uri interesează publicul larg, pt. că în felul acesta diferența enormă dintre cei mulți (publicul) și cei aleși (notabilitățile) dispare: ”Uite, și eu sunt ca noi: și ei se ceară, și ei divorțează, și ei… mor, la fel ca noi”, par să gândească adesea inconștienti telespectatorii care urmăresc cu aviditatea astfel de știri. În concluzie, resentimentul publicului (invidia pe avantajele și fericirea VIP-urilor) își găsește satisfacția în știri negative, despre cei aleși, care au până la urmă același probleme pămânente ca restul lumii.
    Cum vi se pare ipoteza?

    • tcatineanu says:

      Dragă Victor,
      Tema este foarte complexă (complicată, chiar), dar ipozeza pe care mergi mi se pare, în esenţă, corectă. Cred că este bine să introducem câţiva parametrii de diferenţiere. Într-un fel se pune problema dacă Mortul (M) fiind V.I.P., a fost un nemernic (Richard al III-lea ar fi modelul) şi altfel se pune problema când el a fost un binefăcător (aici îmi place să mă gândesc la Papa Paul al II-lea). Probabil că majoritatea situaţiilor au un statut mixt (mediu-median) Fenomenul despre care vorbeşti tu are, aşadar, grade variabile, care ar putea fi măsurate numai prin teste psiho-sociologice.Tu ai în vedere o constantă şi aici probabil că ar trebui să-l regândim pe Freud. Cred că Vasile Dem. Zamfirescu are ceva în acest sens.Dacă luăm instinctul vieţii ca bivalenţă (apărare şi atac),ajungem la concluzia că ipoteza ta rezistă. Relaţia celor doi termeni (apărare-atac) este o constantă, termenii acestei relaţii (iubirea-ura) sunt variabili şi aici intră diferenţialele menţionate cu cele două exemple (Richard al III-lea şi Paul al II-lea) Există şi aşa numita “răzbunare simbolică” iar în Ardeal “a te răzbuna” înseamnă şi “a te limpezi” (Uf, am scăpat de el) Trebuie, deci, văzută mărimea şi calitatea distanţei dintre V.I.P. şi “restul lumii”
      Îmi amintesc acum de romanul “Idele lui Marte”(Thorton Wilder). Cezar îi trimite Scrisori unui prieten orb, fost General al său. Îi aminteşte (îşi amintesc) cum, după o bătălie victorioasă, ostaşii întindeau mesele şi începea ospăţul. Ostaşii cântau şi cele mai multe cântece îl înălţau pe Cezar până la zei. Într-un târziu urma un alt cântec, care îl coborau jos de tot, îl batjocoreau şi îi doreau moartea. Acest cântec era cântat mai tare decât toate elelalte la un loc, încât ,precizează Cezar, “Toate pădurile Galiei hohoteau de gândul morţii mele”
      Dar, merită să urmărim această temă, dincolo de Blog.
      Îţi mulţumesc pentru textele trimise. Abia aştept să le citesc. Ştiam eu că un gând, dacă este bun, trece prin cel puţin două capete (Fenomenul intuiţiilor paralele). Al tău, T.C.

  2. Lg says:

    Execelentă analiza Dumneavoastră dar și remarca doamnei juriste : “nu este pentru prima dată când Nae Nicolae face ce face, adică ocoleşte coada maşinilor adunate şi „taie” calea ferată interzisă. Este însă pentru prima – dar şi ultima – dată când personajului i se întâmplă ce i s-a întâmplat”
    Cred că în această remarcă se află și răspunsul la întrebarea “de ce ?” Pentru ca Nae Nicolae și-a permis, și mai ales i s-a permis, să facă ceea ce a făcut. Cei care așteptau în coloană ridicarea barierei sunt cei „nevoiași” care nu își permit plata unei amenzi sau suspendarea permisului de conducere. Lui Nae Nicolae nu i se putea întâmpla așa ceva ! Dacă ar fi să luăm de bună argumentația primarului cu “căzutul pe gânduri” putem lesne concluziona ca vinovat este mecanicul de locomotivă pentru că nu l-a ocolit pe Nae Nicolae în timp ce traversa calea ferată. Lasând gluma la o parte cred că o parte din vină are și primarul. Primarul este șeful Poliției Locale. Poliția Locală nu l-a sancționat de prima dată pe Nae Nicolae pentru ceea ce făcea “de regulă”. Dacă ar fi făcut-o, cu siguranță numărul de “tentative” ar fi fost din ce în ce mai mic (luând în considerare și perioadele de suspendare a permisului), până s-ar fi renunțat complet la astfel de bravade iar Nae Nicolae ar fi fost și azi în viață. Ar fi interesant dacă am ști de câte ori a fost sancționat Nae Nicolae pentru depășirea unei coloane la barieră și trecerea printre bariere. Eu cred că niciodată și mai cred că cei care trebuiau să o facă și nu au făcut-o sunt adevarații vinovați pentru moartea acestuia. Presa, care le știe și le află pe toate, nu a considerat să abordeze moartea lui Nae Nicolae și din această perspectivă.
    Trist este că nu sunt semne că s-a învățat ceva din această nenorocire. Poliția ne poate spune câte „cazuri Nae Nicolae”, parcă trase la indigou, au loc în țară. Și parcă tot trase la indigou sunt și prezentate de presă, inclusiv spusele martorilor, pentru ca apoi noi să credem ce vrem.
    Pe National Geografic este un serial intitulat „accidente aviatice”. Din fiecare accident se trag concluzii și se iau măsuri pentru ca astfel de accidente să nu se mai repete. Pe când celebrul post de televiziune, NG, va aborda și accidentele la intersecția drumurilor cu calea ferată de la noi !

    • tcatineanu says:

      Comentariul dumneavoastră este, ca întotdeauna, la obiect (se poate spune aici şi “la subiect”). El deschide însă o problemă mai largă şi mai complexă. Am scris deja un text cu titlul “Transferul şi Prezumţia”. În esenţă este vorba despre “transferul de răspundere şi de responsabilitate”, prima fiind juridică, a doua fiind morală, iar, cu al doilea termen, fiind vorba de “prezumţia de nevinovăţie”. Înainte de a-l publica, am dat textul la doi jurişti foarte calificaţi, care să controleze latura juridică a temei (problemei), cea etică intrând în responsabilitatea mea. Sunt absolut curios ( şi teoretic interesat) să văd comentariul juriştilor.Dincolo de vinovăţia decedatului (care nu mai poate răspunde la întrebări) vă referiţi, pe bună dreptate, şi la Primar, şi la poliţişti, şi la Postul de televiziune NG. Vă asigur (şi pot paria cu oricine) că, dacă stăm de vorbă cu ei (şi neoficial, ca între oameni,dar şi oficial), vor transfera responsabilitatea şi răspunderea lor (cea din urmă fiind înscrisă chiar în “Fişa postului”) asupra a altceva, acest “altceva” cuprinzând, alte persoane, alte instituţii, chiar contextul, acesta fiind “vinovatul cel mai vinovat”. Ce-i drept e drept, contextul fiind anonim, nu poate fi “tras la răspundere” sau băgat la închisoare. Aşadar, se intră aici într-un cerc vicios perfect (care are chiar proprietatea de a creşte, ca circumferinţă), încât este foarte greu (probabil că nu şi imposibil ) să găseşti “poarta de intrare”, dar mai ales “calea” de dezlegare (soluţionare) efectivă a acestui viciu generalizat la scară socială. Problema soluţiei efective rămâne pentru mine -cel puţin deocamdată- o problemă deschisă, sau o problemă pur şi simplu.
      Dar, dacă tot aveţi cognomenul de “Legiuitor”, vă trimit pe e-mail textul “Transferul şi Răspunderea” Vă propun să continuăm dialogul după aceea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>