ECHILIBRU

 

ECHILIBRU

 

 

În echilibru static stă Natura

Şi lucrurile-s cumpănite de

Imensul alb căzut din cer azi-noapte

Pe talgerul din întrebarea „ce!?”

 

Şi cum nu-i nimeni să le spună cum

Sunt ele, lucrurile, cu putinţă,

Cade ninsoarea peste întrebare

Ca un balsam peste o suferinţă.

 

În echilibrul lucrurilor eu

Încerc să intru ca-ntr-un templu mut

Doar părul tău, nocturnă vâlvătaie,

Mă-ndrumă înspre continentul vrut.

Acest articol a fost publicat în Tradarea Rimelor. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la ECHILIBRU

  1. Regis Roman spune:

    Dar

    Natura se opreste din indeterminare
    Numai in umbra descrisa din sit
    Ca un orologiu se lupta pe mare
    Sa-nainteze, altfel e bluff
    Clipa precara fixata in pietre
    E nicaierea moarta, mereu
    Duhul mirarii e siluit aiurea
    De fixitatea cautata, nebuna
    Chiar si in zei, ucisi de alti zei
    Dar
    Pietrele sunt frumoase, fiecare
    de poti sa le privesti tacand
    lucru ce-l fac si eu acuma
    E mai sigur … un unic gand

    • tcatineanu spune:

      Începutul Sfârşitului
      Obsurului din Efes

      Heraclit aruncă-n lac
      Albe, roşii flori de mac
      Stropii-n cercuri se desfac

      Foc nestins, neaprins,
      Prins în joc de necuprins

      • tcatineanu spune:

        Titlul este „Începutul Sfârşitului” şi îi este dedicat „Obscurului din Efes”
        Mai greşeşte omul, mai greşeşte şi „instrumentul”(lui Guttenberg)

      • tcatineanu spune:

        Am uitat să precizez că oamenii au „defecte”, pe când instrumentele au „defecţiuni”. „Defectele” sunt numite şi „vicii”, care au ca antonime „virtuţile”. Dar, „defecţiunile” instrumentelor nu au un antonim pozitiv. De aceea, probabil, instrumentele nu se pot repara singure, nu se pot auto-repara, pe când omul, da

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *