Plinul şi Golul (2)

Ca şi termenii precedenţi (“sus”-“jos”, “stânga”-“dreapta)  şi termenii “plin”-“gol”au un sens opus, dar ei se şi implică reciproc. Adică, termenii sunt “bi-polari”, ca să reluăm expresia lui Tudor Vianu. Ca să reluăm şi o expresie admirabilă a lui Hegel, cei doi termeni nu se află într-o relaţie de “exterioritate reciprocă”, ci în una de implicaţie reciprocă.

Tot ca şi precedenţii lor, plinul şi golul au mai întâi o semnificaţie fizică. Un pahar poate fi plin – cu apă sau cu alte lichide – sau poate fi gol. Între paharul plin şi paharul gol se află jumătatea paharului şi, prin definiţie, nu sunt posibile decât două jumătăţi: jumătatea plină şi jumătatea goală. Dar, în afara celor trei situaţii ale paharului (plin-gol şi jumătate plin-jumătate gol) sunt posibile nesfârşit de multe situaţii intermediare, care ţin de grad-grade. În acest sens, gânditorii sofişti ai antichităţii eline (care numai naivi nu erau) îşi puneau serios întrebarea: oare câte fire de nisip trebuie să fie într-un loc, pentru a putea vorbi despre o grămadă!? Spre surpriza simţului comun – şi nu numai a lui – în rugby se  foloseşte expresia “grămadă ordonată”. Expresia “grămadă ordonată” este ridicată chiar la rangul de “concept sportiv”. Într-un text anterior vorbeam despre invazia termenului “concept” pe “piaţa comunicării”, fie ea ştiinţifică sau mai puţin ştiinţifică. Invazia se petrece potrivit versului lui Tudor Arghezi: “Căci Dumnezeu pe piaţă-i mai ieftin ca tărâţea”.

Tot o semnificaţie fizică au plinul şi golul atunci când vorbim, spre exemplu, despre un autobus. El poate fi plin (chiar tixit) cu oameni, şi pe “vremea comuniştilor” dar şi azi, căci istoria are şi latura ei de continuitate, sub Revoluţie, peste ea, sau dincolo (dincoace) de ea. Un alt autobuz (sau acelaşi) poate fi gol şi este gol complet, când stă la garaj. Şoferul a plecat acasă, pentru că a avut şi el  “o zi plină”, care s-a terminat, în sfârşit. În toate aceste situaţii, ca şi în altele, similare, cuvintele “plin”-“gol” sunt folosite, cum se zice, la propriu. Dar aceleaşi cuvinte pot fi folosite şi la figurat. Aristotel spunea că nu avem atâtea cuvinte câte realităţi există. Pentru a umple acest “gol” semantic, unele cuvinte le folosim şi la figurat. Cu alte cuvinte, sensul propriu este denotativ, sensul figurat este şi conotativ. La acest capitol, limba română este de o plasticitate uimitoare, ca şi multe alte limbi, desigur.

Dacă intrăm acum în sfera sensurilor figurate şi conotative, limba română ne oferă un spectacol aproape deconcertant. Vom selecta din acest “spectacol” doar un eşantion foarte restrâns. P1 este cu „capul plin” (de gânduri sau de griji), în timp ce P2 este cu „capul gol”. Aici „capul gol” poate avea două înţelesuri. Este cu „capul gol” pentru că nu poartă pălărie, sau altceva, pe cap. La o limită tristă, el este chiar chel. Dar, P2 poate fi cu „capul gol”, şi pentru că nu are nimic, decât poate nimicul, în cap (nici un gând, nici o grijă). Aici P2  poate să fie aşa cum era Mersault din Străinul lui Camus, înainte de condamnare: „Eram fericit şi nu ştiam”. Dar, sensul expresiei „capul gol” este mai degrabă „nefericit”. Aici, Bulă al nostru are confraţi şi pe alte meridiane, spirituale şi lingvistice. La englezi, Hob afirmă despre mătuşa sa Aggie, că este uitucă, întrucât ce îi intră printr-o ureche îi iese prin a doua ureche. Hob comentează: nu este nimic între cele două urechi, care să reţină informaţia, deci mătuşa „are cap” doar la propriu, nu şi la figurat. Se pare că aceste figuri, aceşti comentatori, comunică (nu prea ştim cum) peste meridiane şi paralele. Căci la noi, Bulă zice despre cineva că „Uită de la mână până la gură”. Această expresie poate avea şi un sens special, un „supliment de sens”, i-ar spune Jakobson. Poate că mătuşa lui Bulă a cumpărat „cu mâna” ceva (carne de vacă), iar cu gura mănâncă acum altceva (carne de cal). Aici, nu mătuşa lui Bulă este neatentă sau uitucă, ci vânzătorul este foarte “atent”, având el ceva chiar special „în cap”, indiferent ce poartă „pe cap”. Dar la „capul gol” se referă şi Iţic. În spaţiul limbii ebraice, lui X îi treceau prin cap unele şi altele, fiind celebru pentru caracterul prolific al gândirii („capului”) lui.   Întâlnindu-se într-o zi, Ştrul îl întreabă pe Iţic, dacă ştie ce i-a mai trecut prin cap lui X, prietenul lor. Iţic îi răspunde că ştie: ultima dată lui X „i-a trecut prin cap un glonţ, uite-aşa de mare!”.  Aceste figuri, naţionale şi internaţionale – adică Bulă, Hob, Iţic – probabil că alcătuiesc o mafie secretă, despre care noi  – muritorii de rând – nu ştim mare lucru, nu ştim mai nimic.

Tot sensul  extra-fizic al lui  plin-gol  intră în joc şi dacă ne referim la corpul uman (care este numit şi „fizic”), la ceea ce existenţialiştii numesc şi „corporeitate” (Merleau- Ponty). Aici avem  „trupul gol”, chiar „gol-goluţ”, sau „gol puşcă” , iar în ultima situaţie nu mai este vorba de „glonţul” lui Iţic. Dar aici, nu merge şi antonimul lui „gol”, adică „plin”. Un corp poate fi doar „plin de răni” sau de bube, sau de alte suferinţe fizice.  Vorba poetului Adrian Păunescu despre „părinţi” (virtual şi despre noi): „ Plini de boli şi suferind / Ne întoarcem în pământ / Cât mai suntem, cât mai sunt / Mângăiaţi-i pe părinţi”.

Sensurile figurate se potrivesc, spre exemplu, dacă este vorba de piept, ca parte a corpului. Atunci putem avea „cu pieptul gol”, ca expresie a curajului în faţa unui adversar înarmat, sau cu „pieptul plin de decoraţii”, ca expresie a victoriilor succesive, „pe linie”, cum se spune. Dar toate aceste situaţii, cu expresiile lor figurative, sunt puse în umbră de înţelesurile lui plin-gol atunci când este vorba despre pahar. Dar, despre aceste înţelesuri vom vorbi în secvenţa următoare.

( 16 martie, 2013)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Unghiuri si antinomii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>