Mişcarea Patriei (1)

Urmăresc de ani de zile ce se întâmplă în Patria mea, cu Patria mea. Fiind copil, nu aveam nici un fel de reprezentare asupra acestui cuvânt:”patrie”. Am crescut în comuna Teaca, o comună cu 5 biserici,  şi tot atâtea etnii: – ungurii aveau Strada lor ungurească, saşii ocupau centrul comunei , mai era şi  o comunitate de evrei care aveau Sinagogă şi mai era şi un cartier de ţigani  numit Râpoş. Cu evreii tata făcea tot felul de mici afaceri comerciale, iar unii ţigani erau angajaţi să lucreze “cu ziua”( ţigăncile mai ales la viţa de vie). Făcând armata la unguri, tata vorbea şi ungureşte,  iar cu saşii se înţelegea perfect.   Comuna mea natală, Teaca, era un univers de sine stătător, un întreg. Când, mai târziu, am citit propoziţia lui Lucian Blaga “Veşnicia s-a născut la sat” am surâs pozitiv, cu întreaga mea fiinţă. Abia la 14 ani tata m-a dus la Bistriţa, pentru o operaţie de amigdalită.   Era o  experienţă amară, dar prin care am început să descopăr Ţara. Aşadar există şi altceva decât comuna Teaca, universul meu originar şi întreg. Descoperirea Ţării a continuat, desigur. Elev la Târgu Mureş  ( Liceul “Al. Papiu Ilarian”) şi apoi student la Cluj-Napoca. Când am ajuns pentru prima dată în Bucureşti ( ca elev, într-o excursie de “studii”) am rămas efectiv uluit. Descopeream încet, încet Ţara, care se întinde până la graniţele ei geografice, sau geo-politice. În limbaj logic formal, am putea spune că Ţara este extensivă, Patria este intensivă. Cred că acest concept numit Patrie- al cărui conţinut este dat, în cazul meu,  în comuna originară Teaca-  l-am învăţat încet,  şi că m-am trezit într-un târziu cu el în fiinţă . Dacă m-ar întreba cineva acum dacă eu sunt un patriot, întrebarea  ( a dânsului , sau a dânsei) mi s-ar părea cel puţin îndecentă. Îmi pare bine că până acum nu m-a întrebat nimeni,  dacă sunt sau nu sunt patriot. Este ca şi cum m-ar întreba dacă eu m-am născut sau nu m-am născut în comuna Teaca, din Ardeal, care este o  parte sau zonă a României.   Limba română are plasticitatea ei de excepţie. Ea distinge aici, spre exemplu, între “patriot” şi “patriotard”. Bulă, cu luciditatea şi umorul lui,  mai adaogă aici şi termenul “patrihoţ”, ca să fie regimul semantic întreg.  Tot limba distinge între “naţional” şi “naţionalist”. La care se adaogă, desigur, “intrnaţionalul”, respectiv “supranaţionalul”. La rândul meu eu propun o analiză a diferenţelor posibile dintre: “ţară”,  “patrie”, “naţiune”, “stat”, “societate”, fie ea civilă sau necivilă. Străinii constată ştiinţific ( dar şi pe viu) că limba română este o limbă greu de învăţat. Îi las acum pe specialişti să ne spună cum se traduce cuvântul românesc “patrie” în alte limbi străine, oricare ar fi ele (dincolo de clasicul imn al francezilor) ;  şi cum se traduc restul termenilor mai sus menţionaţi.   Voi reveni asupra a ceea  se  întâmplă  în Patria mea. Să zic în final că o Patrie , dacă este,  ea este dincolo de ceea ce a fost, este sau va mai fi  în viaţa ei. Altfel spus. dacă o Patrie există, ea este eternă, dacă nu, nu.

This entry was posted in Fără categorie, Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.

6 Responses to Mişcarea Patriei (1)

  1. Lg says:

    Tema este incitantă şi ţine de plasticitatea limbii române, dar şi de plasticitatea “naţiei” în care urmează a fi tradus cuvâtul Patrie. Deşi am încredere în specialişti, în acest caz cred că trebuie mai mult : un “nativ” al naţiei respective care percepe toate sensurile şi nuanţele. Traducerea, în general, este o “artă” şi este categorisită creaţie în sensul Legii privind dreptul de autor şi drepturi conexe.
    La prima vedere şi superficial noţiunile “ţară”, “patrie”, “naţiune”, “stat”, “societate” sunt sinonime, dar este o iluzie. Fiecare are sensul său. Singurul cuvânt care se remarcă printr-un derivat este cuvântul Patrie. Din el, şi numai din el, derivă un cuvânt “cu a în faţă”, cuvântul “apatrid”. De aici putem concluziona că “Patrie”, în sensul limbii române, este cel mai cuprinzător.
    NB – plasticitatea limbii române poate fi exemplificată şi de următoarea situaţie (reală sau nu). Un patron arab, al unui magazin din Bucureşti, se plimba nervos în spatele tejgelei si repeta necontenit : bunica, bunica, …. Cineva îl aude şi întreabă un vânzător român ce tot spune patronul. Acesta îi explică că arabul ştie foarte bine limba română dar nu îi înţelege totuşi toate sensurile. Acum el este nervos şi înjură. De fapt el spune : “mama măsii”, “mama măsii” !

    • tcatineanu says:

      Mi-au plăcut, pe rând, trei nuanţe. Mai întâi, termenul “apatrid”, pe care l-am scăpat din vedere. Cred că mă jenează puţin, datorită unui echivoc intrinsec al lui. Căci “apatridul”, ori are o Patrie secretă a lui, pe care şi-o maschează ( din diverse motive),ori nu are efectiv nici un fel de Patrie, fiind, ca să zic aşa, un “pui al nimicului”, al orişicui sau al nimănui. Apoi, traducerea este desigur şi o “artă”, cu inerentele drepturi legiferate, dar este totuşi şi o “trădare”, cum ne învaţă tradiţia. Orice am face, orice am spune, în orice traducere rămâne şi un rest inefabil , intraductibil. Acesta nu sărăceşte Lumea, dar nici nu o îmbogăţeşte, ci rămâne latent, virtual. Când eram mai tânăr mă întrebam: oare în ce limbă vorbeşte bunul Dumnezeu ?. Înclinam să cred că vorbeşte în limba latină. Oricum, nu eram atât de prezumţios ca să cred că vorbeşte în româneşte, aşa cum unii unguri cred că Dumnezeu vorbeşte în ungureşte. Lucrarea lui Dumnezeu- pe acest plan- este dată de opera lingvistică a Babilonului: Dumnezeu le-a dat oamenilor mai multe limbi, nu ca să se înţeleagă, ci ca să nu se mai poată înţelege în opera lor comună, care îl viza pe Dumnezeu; să ajungă până la El, deci ca El. Prin multiplicarea limbilor folosite de către pământeni, limba în care vorbeşte Dumnezeu a rămas şi mai ascunsă. De aceea ne tot străduim să o traducem în toate limbile pământului. Dar El – şi cuvântul sau tăcerea lui- rămân mai departe şi ca un “rest” infinit inefabil.În sfârşit, mi-a plăcut povestea cu arabul şi cu “bunica lui”,respectiv “mama măsii” a noastră. Dar cu acest exemplu savuros de fapt argumentaţi tema inefabilului, a restului intraductibil, că este al pământenilor care suntem noi, că este al lui Dumnezeu, care este El. Îmi amintesc acum şi aici că Tata avea o capacitate de a înjura ieşită din comun. Nu înjura niciodată oameni ( el, ea, ei, ele ), ci numai situaţii, probleme, altfel spus, teme. Uneori cercul înjurăturii urca până la cel mai înalt nivel unde Tata încurca sexele: Adam devenea Adămoaie , iar Dumnezeu devenea şi el Dumnezăoaie, sau Dumnezăoaică. Să mai zic aici că Tata se ducea în fiecare Duminică la Biserică, având un sentiment profund de religiozitate în faţa Existenţei ( a Lumii).

  2. Domnul Nimeni says:

    Patria…e un ochi vesnic deschis,vesnic senin si…bland,ca ochiul unei mame;si tu iubesti adanc irisul perfect rotund in care te rotesti ca intr-un joc de copii…E ochiul cu gene lungi al unei fete pe care nu-ti pasa de o cunosti ori ba.tu simti doar privirea,lacrima sarata si ai un singur gand:sa traiesti in taina privirii,s-o intelegi…si s-o inalti,…si s-o iubesti…

  3. Domnul Nimeni says:

    Sora bunicii mele s-a refugiat de frica rusilor la sfarsitul razboiului in Austria cu sotul si cei trei copii ai ei…A trait acolo intr-un sat in bune relatii cu vecinii ei cu care avea legaturi zilnice,totusi,fiecare din ei putea citi in germana cuvintele pictate inflorat intr-un tablou asezat pe un perete la intrare,drept in fata:”o tara mai gasesti,dar o patrie nu!”
    Fara echivoc…

    • tcatineanu says:

      Cele două comentarii pe tema Patriei m-au impresionat efectiv, inclusiv afectiv. Prima propoziţie, asociată cu sora bunicii, ajunsă în Austria, este absolut exemplară. O repet: ” O ţară mai găseşti, dar o patrie nu”. Ea-propoziţia surorii bunicii- poate fi convertită într-un enunţ axiomatic sau euclidian: ” Ţările sunt multe- variate şi variabile- Patria este una , ireductibilă şi inalterabilă”. Al doilea comentariu, admirabil şi el, este afectiv şi poetic. El conţine în irizarea lui poetică şi o discretă dimensiune erotică, legată de familie, sau de familiar. Desigur că această nuanţă îşi are locuol ei în ecuaţia Patriei. În ceea ce mă priveşte leg Patria mai ales de ceea ce este teluric sau terestru, cele înalte venind oarecum de la sine ( de la sinea noastră, de la sinele lor ).

      • Domnul Nimeni says:

        Multumesc,domnule Profesor,e randul meu sa fiu impresionat,chiar fericit ca randurile mele au avut impact afectiv asupra Domniei Voastre.Subiectul Patrie m-a preocupat intotdeauna din cauza suprasolicitarii si abuzarii lui in vechiul regim si nu numai.Felul de raportare a unui individ la Patria lui a ajuns sa fie pentru mine ca un act de identitate,mai mult chiar,un certificat de demnitate personala,cu hologram,amprenta si tot ce trebuie pentru a nu putea fi contrafacut…Nici acasa,nici printre straini nu m-am incarcat vreodata cu vina de a cotrobai prin lucrurile cuiva pentru a-l cunoaste mai bine,in schimb m-am lasat in voia vorbelor,gesturilor sau faptelor celor ai caror strafunduri le-am explorat incercand sa captez cu mintea mea imaginea Patriei lor de pe retina ochilor lor…Unii dintre acesti prieteni au murit demult,aproape le-am uitat fizionomia,dar mi-a ramas imaginea Patriei lor in memorie ,ca o colectie pretioasa de vederi a unor locuri pierdute.Printre ele si tabloul lui tante Katharina,propozitia platforma cu care a tinut lumea la respect si si-a pastrat spatele drept in timp ce a fost un cetatean onorabil,a crescut copii si i-a casatorit intr-o tara de-a pururi straina pentru ea…La celalalt pol,in satul vecin cu cel al copilariei Domniei Voastre,chiar langa Biserica Romaneasca ,locuia Jujico neni,contemporana si prietena din copilarie a bunicii mele si a sorei ei.Era buna si ma iubea si o vizitam aproape zilnic.Avea mania orei exacte pt ceasul ei desteptator care nu mai destepta pe nimeni si care ,vechi cum era,mai functiona doar culcat…In fiecare zi inainte de 12 punea in functie radioul la fel de batran si fixa ceasul dupa postul de radio national de la …Budapesta!!Daca eram prin preajma,indrepta ochii ei mari,albastrii,usor tulburi datorita varstei,ca florile pale de pe portelanurile epocii Franz Josef,ii indrepta spre mine cu o bucurie si emfaza copilareasca:”Auzi cat de frumos trag clopotele la noi!!”iar ea nu fusese niciodata acolo,nici parintii parintilor ei ,nici nu urma sa mearga…Se nascuse sluga intr-o casa de slugi si slujise pana la incheierea epocii domnilor domni si grofi cu radacini la Budapesta…La ora aceea era casatorita,stapana propriei gospodarii,dar ramasese cu obsesia ceasului desteptator care sunase candva pt framantatul de la 4dimineata,pt plecatul la tren la ora 2 noaptea pt targul de la Riciu,Pt calcat,pt spalat,pt macinat si pentru multe alte lucruri care trebuiau infaptuite la orele exacte de la Budapesta!Cred ca sunteti de acord ca Patria are de a face atat de mult cu identitaea, in cazul acesta,cu demnitatea lezata si identitatea renegata de domni,regasita si tainuita in sunetul unor clopote,sunet furat cum ai fura un certificat de nastere,sau un document care sa ateste un titlu de noblete…Nu m-am suparat niciodata pe dansa si nu am contrazis-o,zambetul si afirmatia se repetau doar la ora 12 de cate ori eram de fata,erau ca niste momente de alienare,dupa care totul intra in normal,Jujico neni redevenea prietena mea de nadejde si sursa nepretuita de relatari despre o epoca apusa…
        Mult mai tarziu am obsevat ca si strainii te chestioneaza despre Patrie tot pentru a-ti defini identitatea!Fiul meu s-a confruntat in primul an de studii cu intrebari directe,de genul,”cum a fost viata ta in Romania?”,raspuns”great”,apoi”dar la facultate acolo cum a fost ca am inteles ca ai absolvit un an…” ,”great…”a fost raspunsul,”si cu colegii cum te-ai impacat?”, “great!”a rasunat glasul lui modulat in variatiuni pe aceeasi tema.Profesorul si -a pierdut usor rabdarea pt ca nu obtinea raspunsul asteptat de la inceput,cum ca la ei e bine si la noi e rau si l-a intrebat frontal :”Daca totul a fost great pt tine,totusi,de ce ai venit aici?”Raspunsul a venit firesc si calm:”Pai…pentru ca e Great Britain!Profesorul a gustat umorul…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>