Două Lumi şi un singur Titlu

Cam prin 1971 – în aşa-numita perioadă de “deschidere” – Aurel Rău, Redactor-Şef al revistei Steaua, m-a chemat la Dânsul pentru o discuţie mai specială. Notez în trecere că poetul sibian Ion Mircea i-a dat şefului Stelei un cognomen admirabil: “Aurel Rău cel Bun”. Întrucât eram deja un colaborator al revistei, Şeful Stelei m-a întrebat dacă nu aş fi de acord să deschid o rubrică nouă la revistă, una cu profil filosofic. Cu această propunere, m-a făcut, evident, fericit. Terminasem succesiv două Facultăţi (Filologia şi apoi Filosofia) şi eram deja universitar la “Facultatea de istorie şi filosofie” a Universităţii clujene. Încântat de propunerea lui “Aurel Rău cel Bun”, am început să caut un titlu de rubrică. Mi-am amintit că potrivit Genezei, Adam a început prin a da nume lucrurilor, pentru a le putea stăpâni, temă valorificată poetic (şi nu numai) şi de către Lucian Blaga. M-am frământat mai multe zile (Zile şi nopţi ar zice bătrânul Hesiod) până am ajuns la un titlu de rubrică: Unghiuri şi antinomii. Cenzura oficială – care mai funcţiona ca un fel de ecou mort –  nu a avut obiecţii. Înainte, Cenzura îmi tăiase câteva texte şi propoziţii, dintre care îmi amintesc acum – cu plăcere, pentru că l-am scris, cu părere de rău, pentru că a fost tăiat - doar de un singur enunţ: “Decât un adevăr banal, mai bine o eroare fecundă”. Băieţii de la Cenzură – care nu erau proşti de felul lor – şi-au dat seama că expresia “adevăr banal” se referă tacit la “adevărul” din Documentele de Partid – “adevăr” cert, evident şi, ca să zicem aşa, “împrăştiat pe toate gardurile”. În schimb, expresia “eroare fecundă” viza tacit tot ceea ce era diferit sau – mai grav – se opunea acestui “adevăr”. Potenţialul eretic (sau dizident) din titlul Unghiuri şi antinomii nu a fost sesizat sau a fost trecut cu vederea (dată fiind “deschiderea”). Am ţinut (sau susţinut) această rubrică până la Revoluţie (1989). La începutul noului eon politic am fost numit Profesor şi am fost ales Şef al “Catedrei de Filosofie Sistematică”, pe care am înfiinţat-o şi am condus-o câţiva ani. În această calitate am organizat şi am coordonat un Simpozion unde, în sfârşit, se discuta liber. La sfârşitul Simpozionului, o domniţă – reporter la Radio – mi-a luat un interviu. Dincolo de întrebările tehnice, mi-a pus şi o întrebare absolut extinsă (concurând frazele lui Iorga) şi obscură, confuză. În esenţă însă mă întreba care este părerea şi poziţia mea faţă de relaţia dintre cele două Lumi, prima cea comunistă, din care am ieşit, şi a doua, post-comunistă, în care am intrat. Îmi amintesc – aici şi acum – răspunsul meu: Domniţă, la întrebarea Dumitale atât de amplă, am să-ţi răspund scurt cu două versuri ale unui cântec metafizic – şi ca text şi ca melodie – din Maramureş: “Lumea asta nu-i a mea, Aialaltă nici aşa… E clar, Domniţă?” Poziţia mea rămâne aceeaşi şi acum. De aceea, hotărându-mă să reintru în Publicistică – în modalitatea tehnică a timpului prezent – voi rămâne la vechiul titlu Unghiuri şi antinomii. De unde şi titlul acestui Preambul: Două Lumi şi un singur Titlu. Mai adaog însă aici că mi-am organizat blog-ul pe patru domenii tematice. Nu pot observa decât cu plăcere aici extensia pe care a luat-o termenul (cuvântul) “categorie”, încât el a ajuns şi în limbajul computerului, a “sculei informaţionale” , cum îi zic eu. Deci, cu titlul “Unghiuri şi antinomii” stau sub o categorie. Dar mă mai înscriu sub încă trei (titluri, respectiv categorii). Al doilea titlu este “Agora Universitară – Etică şi Deontologie”, în care îmi propun un dialog, în primul rând cu studenţii mei (foşti, actuali sau posibili) şi nu numai cu ei, pe probleme cuprinse în aria temei. Cel de al treilea titlu (categorie) se numeşte “Constructe ”. Este titlul unei cărţi pe care am scris-o în trecut şi căreia vreau să-i văd destinul prezent şi viitor. În sfârşit, mai vin şi cu al patrulea titlu, “Trădarea rimelor”, care este unul de – cum ar spune Arghezi – “cuvinte potrivite”. Dar pentru ultimele trei ”categorii” voi face câte un Preambul special, aşa cum am făcut aici pentru prima categorie, “Unghiuri şi antinomii”.

This entry was posted in Unghiuri si antinomii. Bookmark the permalink.